Cu cât se laudă mai mult că reformează, taie şi restructurează, cu atât Guvernul constată că se afundă mai mult în criza financiară.

Guvernul Boc a decis lărgirea bazei de impozitare. OK! Deţinătorii contractelor de drepturi de autor trebuie să plăteasă şi ei contribuţii sociale. În regulă! Se aplică principiul: orice venit se impozitează. Perfect! Dar tu, stat, trebuie să pui pe drumuri sute de mii de oameni pentru că nu ştii cum să le iei taxele şi impozitele? A calculat onorabilul domn Boc la cât se ridică pierderile economice cauzate de timpul irosit la cozi de aceşti oameni care ar fi trebuit să fie la muncă, dar nu au încotro, pentru că administraţiile financiare nu lucrează sâmbăta şi duminica?

Cu cât se laudă mai mult că reformează, taie şi restructurează, cu atât Guvernul constată că se afundă mai mult în criza financiară. Răspunsul din viaţa reală este pe dos decât cel aşteptat. Măsurile de austeritate, cele mai dure din Europa, au sufocat economia. Plăţile sunt blocate, vânzările s-au prăbuşit. Fără consum, nu poate exista producţie. Şi atunci, statul apelează la ultima resursă care i-a mai rămas, să se împrumute în neştire pentru a se mai salva de la o lună la alta. Normal ar fi fost ca orice ban economisit prin măsuri de restricţii salariale şi sociale să fie redirecţionat spre investiţiile publice. Cele mai mari pagube în economia naţională nu sunt produse acum nici de situaţia economică internaţională, nici de mersul burselor de la New York sau Hong-Kong. Starea deplorabilă a drumurilor, colapsul căilor ferate aduc pierderi dărâmătoare firmelor autohtone şi fac România tot mai puţin atractivă. Nicio mărire de taxe, nicio tăiere de salarii, nici mama austerităţii bugetare nu ar aduce bani la vistierie cât 100 de kilometri de autostradă sau reabilitarea unei magistrale feroviare. Ce s-a ales de toate promisiunile? Nouă kilometri de şosea la L