O poveste despre una dintre cele mai mari insule ale Planetei. Despre cea mai scumpa cafea din lume si despre cel mai devastator tsunami din istorie. Despre natura umana si despre oamenii naturii. Despre drumuri de apa si drumuri de cosmar. Sumatra, Indonezia, Insula Nebuna. Un foileton de Bradut Florescu.
Bobul de nisip patrunde norocos in trupul stridiei, care-l inveleste strat dupa strat, an dupa an, cu rabdare si perseverenta, pentru a-l transforma in cea mai frumoasa perla. Tot asa, un calator - cu siguranta mai constient de actele sale decat stridia - nu cauta locuri in care sa evadeze, ci locuri in care sa se intoarca, adunand strat dupa strat de frumusete si intelegere pe bobul de nisip al primei vizite.
Lumea in care traim ne impinge catre superficialitate. In termeni turistici, asta se traduce prin colectionarea de destinatii. Eu am vazut 100 de locuri, tu ai vazut 200, el a vazut 1000. Succesul unei vacante e determinat de numarul destinatiilor vizitate in doua-trei saptamani. Unii reusesc sa bifeze cate 4-5 tari in intervalul asta. Caci despre asta vorbim, despre bifat. Despre one-night-stand-uri cu un oras, un templu sau un ocean. In ritmul asta, nu m-as mira sa apara o noua disciplina sportiva: calatoritul-viteza.
In ceea ce ma priveste, nu ma declar satisfacut dupa o noapte de dragoste. Mai vreau una si inca una. Poate ca lista mea de cuceriri e mai restransa decat a multora, dar sunt tributar unei obsesii: caut locuri pe care sa le iubesc si care sa ma iubeasca la randul lor.
In noiembrie m-am indragostit rau de Sumatra. O insula salbatica, frumoasa si nebuna. Cand ne-am despartit cu lacrimi in ochi (mai ales eu) n-am crezut ca ne vom revedea (mai ales ea). Ajuns acasa, am desfacut cutia cu amintiri si m-am lasat sfartecat de dor si melancolie. Mi-am disperat prietenii cu fotografiile Sumatrei, cu povestile
