Supravieţuitorii atacului cu grenade de acum 66 de ani din Poiana Largului cred că au avut parte de ajutor divin. Ana Vatamanu spune că toate femeile au scăpat cu viaţă pentru că au purtat în sân bucăţi dintr-o icoană care s-a spart de la explozie.

Imaginile carnagiilor care au avut loc după 23 august 1944, când România a trecut de partea Aliaţilor, îi urmăresc încă pe supravieţuitorii evenimentelor de acum 66 de ani.

La Poiana Largului, populaţia a fost prinsă între trupele germane şi cele ruseşti. Martorii luptelor purtate în munţii Poiana Largului cred cu tărie că au rămas în viaţă cu ajutorul Divinităţii.

Una dintre cele mai grave crime s-a produs în beciul din curtea familiei Tărâţă, din Poiana Largului, în care se adăposteau 25 de femei, copii şi un singur bărbat. Doar trei femei şi patru micuţi au scăpat cu viaţă, după ce mâini criminale au aruncat cu grenade aici.

Nemţii, civilizaţi

„În beci, mama adusese o icoană cu Maica Domnului şi, când au explodat grenadele, icoana s-a spart şi s-a rupt în bucăţi. Oamenii n-au murit dintr-o dată, s-au mai chinuit. Cele trei femei care au luat câte o bucăţică din icoană şi au pus-o în sân sunt singurele care au supravieţuit. După război, mama a adunat bucăţile de icoană de la celelalte femei şi le-a dus la un pictor din sat, care a reîntregit-o şi o am şi acum în casă“, ne explică Ana Vatamanu, ţinând icoana în mână. Nemţii au fost apreciaţi de populaţia din Poiana Largului pentru că erau civilizaţi, curaţi şi, dacă aveau nevoie de ceva, cereau şi plăteau.

În schimb, ruşii au rămas în amintire drept barbari, murdari şi hoţi. De aceea, despre cei care au aruncat cu grenade, Ana Vatamanu spune că ar fi fost austrieci.

„Erau în aceeaşi armată, dar în timp ce se retrăgeau, omorau. Au omorât populaţie civilă multă. La noi familia toată, în afară