Cine să fie eligibil pentru acest zero, de după tragedia de la Maternitatea Giuleşti, unde copii născuţi înainte de termen au fost lăsaţi să ardă de vii? Asistenta care lipsea din salon pentru că petrecea pe undeva „cu un tort“? Medicii care ştiu că asistentele lipsesc, dar trec cu vederea? Conducerea spitalului care, pe lângă aparatura modernă, nu a cerut instalarea unor banali, dar salvatori senzori de incendiu?

Mă gândesc însă la responsabilul politic cu sănătatea pe ţară: Cseke Attila. S-a pomenit peste noapte la Sănătate, dar n-ar fi refuzat nici Agricultura, sau Armata, sau Finanţele, sau orice, dacă partidul, UDMR, i-ar fi cerut-o. Cu faţa lui de slujbaş molâu, jurist la bază, Cseke nu aduce nici măcar a Europa Centrală, ci, mai curând, a gubernie rusească din vremea lui Cehov. Nu a venit la faţa locului, de unde pompierii scoteau mici pachete acoperite cu staniol, „arşi pe 40, 60, 80% din corp“, în vreme ce mame pierdute nici să ţipe nu mai puteau. Cseke era în parlament. Discuta în comisie. A aflat şi a continuat să discute, după ce l-a însărcinat cu cazul pe secretarul de stat, Raed Arafat (acest înger păzitor al nostru, pe care unii ar vrea să-l vadă ars).

La conferinţa de presă, Cseke a spus că se mai întâmplă şi în altă parte. Unde?, au vrut să ştie ziariştii. Căutaţi pe Google, le-a trântit-o juristul. Ghinion însă: medicii israelieni, veniţi în ajutor, au spus că nu există literatură de specialitate cu copii arşi atât de mici. Cseke s-a gândit, când tragedia de la Giuleşti a ajuns hăt, în lume, să-şi dea demisia, dar nu şi-a dat-o, pentru că de la gând la faptă e... partidul, UDMR! Şi-apoi, spitalul cu pricina nici măcar nu ţine de minister, ţine de primărie. Treaba lui e cu descentralizarea. Să fie lăsat. Să-l lăsăm, atunci. La vatră.

Cine să fie eligibil pentru acest zero, de după tragedia de la Maternitatea Giuleşti, unde copii n