Ne găsim într-un moment crucial în evoluţia modelelor de bune practici în afaceri. Dacă ţările şi companiile nu vor reuşi să adopte modele de responsabilitate socială integratoare, asimilate în procesele de producţie şi multiplicabile, atunci acest concept va suferi, în continuare, de cele trei păcate ale sale, fiind perceput drept un element străin, dinafara managementului, periferic şi neprofitabil economic. Mai rău decât atât, aceste modele depăşite de responsabilitate socială (CSR) vor permite unora dintre companii să îşi întreţină o bună imagine de sine, de vreme ce în jurul lor comunităţile se ruinează, ecosistemele se distrug, iar economiile sunt cuprinse de haos.
Aceasta este una dintre concluziile lucrării Ghidul global al responsabilităţii sociale corporatiste: O analiză de la ţară la ţară a practicilor de CSR, una dintre cele mai cuprinzătoare analize ale practicilor internaţionale de responsabilitate socială în afaceri, apărută în luna iulie a acestui an la Greenleaf Publishing. Îngrijit de Wayne Visser, cercetător în cadrul Programme for Sustainability Leadership al Universităţii Cambridge, şi Nick Tolhurst, profesor de CSR şi fost director al Institute for Corporate Culture Affairs din Germania, volumul reuneşte articole privind practicile de responsabilitate socială în afaceri din 58 de ţări din 5 regiuni: Africa, Asia, Europa, America Latină şi Orientul Mijlociu.
Analizând diferite practici de responsabilitate socială, în special din ţări în curs de dezvoltare, Visser apreciază că multe companii, dar şi guverne, au încă o viziune foarte îngustă despre CSR, în cel mai fericit caz echivalând aceste practici cu filantropia ori cu investiţiile în programe comunitare şi, în cel mai nefericit caz, dezvoltând acest concept sub forma unor campanii superficiale de relaţii publice ori a unor tactici de marketing.
Conceptul de responsabil
