G.H. Smith nu a înţeles niciodată de ce, cam de vreo 20 de ani, tot mai mulţi oameni din jurul său credeau că şi-a pierdut minţile. Acum cîteva zile, stînd încătuşat în faţa judecătorului curţii din St. Charles, fără să simtă nici furie, nici amuzament, se gîndea la o posibilă explicaţie. La rîndul său, judecătorul părea să ajungă şi el la concluzia că G.H. Smith nu e chiar sănătos la cap.
Judecătorul, un mustăcios gras şi chel cu gesturi efeminate, îl privea cu ochii măriţi prin lentilele rotunde ale ochelarilor săi cu rame aurite şi G.H. Smith simţea că, dincolo de motivele penale, interesul magistratului pentru cazul său e pur omenesc. Cazul său nu era simplă rutină profesională. Privirea scormonitoare a judecătorului dovedea asta.
DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi paceDosarul de pe masa judecătorului documenta corect faptele. În dimineaţa acelei zile, G.H. Smith, pensionar în vîrstă de 82 de ani, domiciliat de-o viaţă în St. Charles, Illinois, s-a urcat în autoturismul său de teren Honda şi a condus pînă la azilul de bătrîni din pădurea de la marginea oraşului. A trecut de porţi, a parcat în curte şi, cînd să intre în clădire, a fost oprit. Wanda Rostowski, o femeie vînjoasă, extrem de determinată, s-a pus în calea lui, i-a fluturat sub nas ordinul prin care Onorata Curte din St. Charles a decis că G.H. Smith nu are voie să se apropie, să vorbească sau să o contacteze în orice fel pe Luise Smith şi i-a strigat în faţă: „Nu ai voie să o vizitezi, nenorocitule! Pleacă de aici sau chem imediat poliţia şi o să înfunzi puşcăria, animalule!“. G.H. Smith a replicat calm: „Wanda, nu poţi să-mi faci una ca asta! E soţia mea…“. „Şi e mama mea, nenorocitule, şi am să o apăr de tine cu orice preţ. Piei dracu’ din ochii mei, nemernicule! Dispari din curtea asta sau chem poliţia imediat!“ – s-a răstit Wanda l
