Nu ştiu în staţiuni cum este, că nu am mers la plajă acolo, dar în Mamaia te ţigăneşti pentru o palmă de nisip.

Îmi programasem săptămâna trecută să merg la plajă în week-end, sâmbătă adică. Pentru a avea parte de o zi lungă de relaxare m-am trezit cu noaptea în cap, de pe la şase, cu gândul să ajung pe plajă cel târziu la 7.30. Am redescoperit anul acesta plăcerea unei băi în mare dis-de-dimineaţă. Zis şi făcut. În puţinele dăţi în care am mers la plajă anul acesta am ales să mă duc tocmai la „Butoaie“. Plaja este destul de mare, lumea civilizată şi apa curată. Week-end-ul trecut nu m-am mai dus tocmai acolo. Am ales, şi prost am făcut, să mă opresc în zona de după parcul acvatic, asta ca să nu dau nume de hoteluri, pentru că unităţile de cazare nu au nicio implicare. Am făcut imprudenţa să ne aşezăm într-o zonă patrulată de un tânăr responsabil cu şezlongurile din acel perimetru. Cu alte cuvinte, în momentul în care am păşit în acel sector de plajă am simţit privirea săgetătoare ale acestui chaise-longue manager, cu care ne-am pomenit, eu şi persoana care mă însoţea, într-un neaşteptat şi de altfel nedorit, t?te-?-t?te. „Halt! N-aveţi voie să vă puneţi cearşaful aici. Aicea stau doar cei cu şezlonguri“, a pus placa băietul. I-am zis că n-am nici un chef să-mi iau şezlong, că vreau să stau pe cearşaf, şi, în plus, că nu deranjez pe nimeni. Bucata de plajă era goală! Probabil că mai fuseseră alungaţi şi alţii anterior. El nu şi nu, că aşa zice patronul şi că nu este chip să ne înţelegem. I-am spus că nu am de gând să mă mut, că fiecare e liber să stea unde vrea - aşa ştiam - dar a recurs la ameninţări. „Chiar vreţi să vă încercuiesc cu şezlongurile?“, a insistat individul. Spunându-i că voi apela la poliţie dacă va face asta, ipochimenul a răspuns impasibil, semn că avea experienţă: „Au mai chemat şi alţii poliţia şi n-au rezolvat nimica“. Puteam să răspund şi e