Se face mare galagie in legatura cu intentia Guvernului de a schimba Codul Muncii. Liderii de sindicat isi fac zilnic exercitiul de oratori fara rost si se arata indignati. Indignati am putea fi si noi, cei care muncim, dar habar n-avem ca noi muncim conform unui cod al muncii. Nici macar nu ne cunoastem drepturile.
"Patronii sunt ca boierii aia de pe vremuri", zic unii mai intelepti si cu ceva ani in spate. Munca la patron este nesigura. Azi are nevoie de tine, te lauda si maine iti da un sut in fund. Acesta este un prim stereotip legat de munca in privat. Stereotipie sau realitate?
De aceea, s-a impamantenit ideea ca munca la stat e cea mai sigura. Ai un loc destul de caldut, sigur si leafa la timp. Statul iti respecta drepturile, iti mai da si-o prima sau cateva zile libere. In schimb, patronul este un zbir, te exploateaza si-ti da bani cu "taraita" sau nu-ti mai da deloc.
Degeaba striga domnul Hossu ca noul Cod al Muncii ne va face sclavi. Pai, e vreo diferenta la ora actuala? Acum suntem sclavi cu un cod al Muncii, despre care se spune ca este "beton". In favoarea angajatului, desigur. Dar nimeni nu il respecta. Se mai folosesc de el unii directori bugetari din administratie, care dau statul in judecata. Si chiar castiga procesul. Iar statul este nevoit sa plateasca. Din buzunarul nostru, al contribuabililor.
Noi, marea masa a populatiei, suntem pusi sub presiunea lui "nu-ti convine, du-te acasa. Sunt altii la poarta si de-abia asteapta sa-i angajam". Angajatul roman tace, baga capul in pamant si isi vede de treaba. Chiar daca, uneori, ajunge sa moara din cauza muncii epuizante.
Neincrederea in justitie se regaseste si in domeniul muncii. Nu-i arde nimanui sa fie concediat si sa spere ca isi va castiga, in instanta, drepturile. Nimeni nu mai crede, in Romania, ca un simplu cetatean poate pune in dificul
