NUVELIST,

sînt incompetent în alimentarea locomotivelor;

sînt incompetent în eternitatea fotosintezei;

sînt incompetent în speologie;

sînt incompetent în cultivarea bujorilor;

sînt incompetent în a înţelege o bujie;

sînt incompetent în cultivarea verzei roşii;

sînt incompetent în naşterea şi dispariţia efemeridelor;

nu pricep nimic dintr-o diferenţială;

nu pricep o iotă dintr-un atol şi dintr-un atom;

nu mă duce mintea la ce era în mintea lui Joseph Haydn, cel care a compus 120 de simfonii;

nu mă duce mintea la cum s-a descurcat Champollion între atîtea hieroglife;

nu cunosc milimetrica topirii gheţarilor şi a angoaselor;

nu cunosc cum se poate ajunge la conceptul de sineitate şi cu atît mai puţin la starea de sinceritate;

nu ştiu cum se repară perfect un lift;

nu ştiu cum se prepară o otravă;

nu ştiu de ce nici un mixer nu are încredere în mine;

nu ştiu de ce mă sabotează istoria oricărui popor;

nu ştiu de ce mă urăşte orice antidepresiv;

nu ştiu de ce mă dispreţuieşte orice monadă;

nu ştiu, mai ales, să jignesc şi să linguşesc temeinic.

TOTUŞI, CA NUVELIST

DE ACELASI AUTOR Puseuri de toamnă La un sfert de veac de cînd s-a dus Turnătoria ca discurs amoros Curs scurt de sociologie a şepcii la româniştiu cum se naşte o amintire;

ştiu de ce nu-i plăcea lui Tolstoi teatrul lui Cehov;

ştiu de ce în Cevengur-ul său, Platonov i-a dat unei iepe numele de Roza Luxemburg;

ştiu ce înseamnă o sărutare pe fruntea, dar şi pe clavicula unei femei;

ştiu din ce şi cum te apucă de beregată – dorul;

ştiu că „cine te-a făcut pe tine, parcă m-a întrebat pe mine“;

ştiu ce înseamnă o zi fără inspiraţie.

(două, trei zile din astea, fără...)

ştiu de ce nu există şi nu va exi