Avem un litoral. Ce (re)găsim acolo? Soarta crudă care a lovit bugetarii autohtoni m-a obligat să iau măsuri corespunzătoare şi să elimin varianta unei vacanţe îndestulătoare într-un hotel de patru stele, all inclusive, în ţări rivale şi inamice istoric şi să aleg varianta low budget. De ce nu am explora şi staţiunea Eforie Nord?, m-am întrebat cu un patriotism ardent şi tâmp. Ce ar putea să-i lipsească staţiunii Eforie Nord în comparaţie cu Albena sau Alanya?

Niciunde nu se reflectă mai bine caracterul naţional românesc decât pe litoralul Mării Negre. Din fericire, România nu s-a extins militar şi politic către alte zări, alte litoraluri mai calde care, astfel, au scăpat de la o distrugere garantată.

Eforie Nord pare mai mult o adunătură haotică de vile, pensiuni, hoteluri de două-trei stele, la care se adaugă sute de tonete şi tarabe. În staţiune domneşte un primar PSD, care, chiar de la intrare, anunţă într-un panou electoral, voit uitat în rondul de la intrare, de la ultimele alegeri locale din primăvara anului 2008, faptul că din 2004 Eforie este altul. Cu totul altul. Vechiul principiu maoist, puţin schimonosit, al revoluţiei continue – campania electorală continuă.

Circul Americano, promovat de o dubiţă cu boxe negre, pe fundalul unui hit estival, dresură de animale sălbatice în incinta circului. Mizerie. Scoici putrezinde, amestecate cu coji de seminţe, iată adevăratul brand al litoralului românesc. Doamnă în vârstă, cu prestanţă, plimbată în barcă pneumatică de soţ şi fiu scuipând cojile de seminţe în mare, la câţiva metri de mal. A înota printre aceste coji de seminţe reprezintă una dintre tentaţiile staţiunii. Covoarele de coji de seminţe dovedesc curajul inutil al lucrătorilor de salubritate. Dar oare cine produce aceste coji de seminţe? Natura? Da, natura umană valahă. Figura unui căpitan-de-navă cu accent moldovenesc şi chipiu specif