Teribila tragedie de la Maternitatea Panait Sârbu din Bucureşti reprezintă pentru a câta oară o premieră dintre cele mai macabre în România ultimilor 20 de ani. Ancheta e în derulare, dar nu există propriu-zis suspecţi. Conducerea spitalului aceeaşi de 23 de ani a fost suspendată. Se caută şi se cer demisii, care nu vor exista, fireşte. Se discută despre cauzele care pot determina situaţia incredibilă, în care, în cadrul unei secţii de o asemenea importanţă, să nu fie alocată, într-o zi normală de lucru, lunea, decât o asistentă însărcinată cu supravegherea. Care, oricum, dacă ar fi fost prezentă la datorie, ar fi putut reduce considerabil amploarea unui scurt-circuit ce a evoluat în lipsa oricărei prezenţe adulte competente în dezastru. Indiferent de orice considerente de ordin material salarii mici, reduse acum şi mai mult, supraîncărcare, volum de muncă mare etc. nimic în lume nu ar putea explica sau, cu atât mai puţin, scuza indolenţa criminală şi lipsa oricărei urme de conştiinţă profesională la persoana care nu a fost acolo unde meseria ei îi cerea să fie.
E evident un şir de incompetenţe şi neglijenţe în detaliile care au condus la această tragedie. Cu toţii electricianul care a improvizat instalaţia de aer condiţionat, persoanele care au recepţionat lucrarea etc. au închis ochii, şi-au spus că merge şi aşa. Merge să bei un suc cu colegele de pe etaj câtă vreme bolnavii sunt uitaţi de toată lumea, merge să dai diagnostice pe bandă rulantă sau să bifezi ca doctor de familie listele de pacienţi pentru obţinerea subvenţiei. În maternităţi, lucrurile pot sta şi mai teribil, pentru că, uneori, asistentele procedează fin, lucrând pe latura psihologică cu pacienta lăuza, în speţă , deja fragilizată fizic şi emoţional după naştere. Forumurile de profil sunt pline de poveşti care mai de care mai luminoase despre ororile şi greşelile d
