Ieri s-au împlinit 21 de ani de la ultimul 23 August comunist. Dar şi 66 de ani de când armata română a întors armele împotriva Germaniei hitle-riste, aliându-se cu SUA, Marea Britanie şi URSS. Pe locurile unde altădată defilau cu steguleţele fluturând, pensionarii şi-au amintit ieri, cu nostalgie, manifestările la care participa toată suflarea poporului.
„Strălucitoare zi de 23 August“, povestea, pe 25 august 1989, ziarul Înainte, marea sărbătoare naţională a poporului român din perioada comunistă. „Dis-de-dimineaţă, străzile Craiovei, municipiul de reşedinţă al judeţului Dolj, cunosc o animaţie deosebită, specifică marilor noastre sărbători. Zeci de mii de oameni ai muncii, tineri şi vârstnici de cele mai diverse profesii, pionieri şi sportivi, membri ai detaşamentelor gărzilor patriotice formează impresionante coloane vii, pe marile magistrale rutiere ale Băniei. Drapată în albastru de nuanţa cerului senin, tribuna oficială este dominată de un mare medalion cu chipul luminos şi atât de preţuit al celui mai iubit fiu al poporului român, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu... Ora 8.00 Fanfara unităţilor de gărzi patriotice şi, împreună cu aceasta, mii de oameni ai muncii de la întreprinderile «Independenţa», Poligrafică «Oltenia», de Reparaţii Auto, Autoservice «Dacia» Craiova şi Tăbăcăria Bucovăţ, aflaţi deja în piaţa demonstraţiei, intonează Imnul de Stat al Republicii Socialiste România. După ultimele acorduri ale imnului, mii de glasuri scandează cu înflăcărare «Ceauşescu - PCR!», «Stima noastră şi mândia: Ceauşescu - România!» prin care se dă expresie unităţii depline în jurul gloriosului nostru partid comunist, al încercatului său secretar general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, făurarul celei mai dinamice Epoci din istoria patriei noastre“...
Parcă vorbeau părinţii...
23 august 2010. Aceeaşi Piaţă
