Zeiţa Ganga, din nemărginita-i graţie, a turnat apă în capul zeului, iar aceasta s-a scurs printre şuviţele-i răsucite, răcorindu-l. Pornind de la această poveste mitică, indienii cred că baia purificatoare în undele râului Gange îi va izbăvi de chinul reîncarnărilor şi drumul lor către Nirvana va fi lin şi uşor.

La Varanasi, oraşul sfânt al Indiei, pe seară, suntem 25 de adulţi şi un tinerel peltic şi deosebit de obraznic. Ne-am căţărat, doi câte doi, în treisprezece ricşe deşelate şi am pornit o goană incredibilă spre Gange.

Pe străzi înguste şi aglomerate ne-am luptat cu alte sute de ricşe, motociclete, taxiuri bombate ca nişte gândaci cu spinare galbenă din muşama, claxonând în delir, printre mii de indieni tuciurii, negustori ambulanţi sau stabili, agitaţi în faţa dughenelor mizerabile, cu mărfuri heteroclite atârnate sub firmele pestriţe, pe un caldarâm plin de hârtoape şi cu movile de gunoaie la intersecţii.

Am coborât pe treptele cheiului cu o spaimă nebună să nu ne pierdem unii de alţii în mulţimea colorată (noroc cu un domn general din grupul nostru, cu un cap mai înalt decât toţi ceilalţi).Am primit bucheţele de flori cu lumânărică de la splendide făpturi înfăşurate în sariuri strălucitoare şi le-am plătit cu sume variind între 20 şi 200 de rupii, în funcţie de rezistenţa noastră la lumina ochilor lunecoşi şi a melopeelor nesfârşite.

Cu o dorinţă în gând ce avea să se împlinească, le-am dat drumul pe apa deja plină de luminiţe plutind printre sutele de bărci pline cu pelerini şi turişti. O puzderie de copii se înghesuiau să ne arate o treaptă primejdioasă sau o groapă după care îşi pretindeau recompensa, în timp ce alţii, nenumăraţi, ne ofereau suvenire la preţuri aiuritoare, înghesuindu-ne din toate părţile.

Pe cele cinci terase ale cheiului la cinci altare, cinci brahmani tineri, frumoşi, oficiau o slujbă rituală cu incantaţi