Felul în care îi cultivi copilului pofta de carte şi-l obişnuieşti cu lectura e o întreagă epopee. Mulţi părinţi pică examenul şi, târziu, dau din umeri cu ciudă: „Nu s-a prins de el!“. Alţii sunt convinşi că au făcut tot posibilul, dar n-au avut cu cine. Psihologii susţin însă că totul are o cauză şi că pasiunea pentru citit trebuie cultivată din copilărie.

Abia îmi mai amintesc nopţile în care aşteptam să se afişeze listele cu rezultatele la probele date pentru examenul de admitere. N-am uitat însă, deşi s-a petrecut mult mai devreme, ziua în care doamna Deaconu, bibliotecara de atunci de la Şcoala nr. 22, a pus pe biroul-măsuţă prima cărţulie. Era despre un pui. Avea coperta cu verde şi literele negre, cu font simplu, în titlu. „E frumoasă, o să-ţi placă. După ce-o citeşti, vii şi-ţi dau alta“, mi-a spus în timp ce nota pe fişa albă nişte date. Nimeni n-ar fi putut fi mai mândru decât eram eu atunci...

Plăcerea pentru carte nu vine de la sine. Copilul este ca un aluat pe care, dacă nu ştii cum să-l modelezi, îşi poate pierde valenţele. Când începi să lucrezi cu el, trebuie să iei în seamă caracteristicile, vârsta, pasiunile, nivelul de înţelegere, preocupările. „Eu aş recomanda părinţilor să utilizeze cartea de la cinci, şase luni. Cărţi cu imagini mari şi colorate puternic. Pentru că aceasta este perioada în care copilul îşi dezvoltă simţurile şi este de preferat să-i arăţi o carte cu imagini decât să dai drumul la televizor“, explică Claudia Măciucă, psiholog în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj. În ultimii ani, piaţa a explodat în tot soiul de oferte, care mai de care mai fermecătoare şi mai... scumpe. Pentru această perioadă, grafica înseamnă totul. Nu e nevoie de poveste sau de scris. „Sunt indicate cărţile din material plastic, fără colţuri. Aşa, cel mic poate s-o ronţăie, poate s-o «modelezei»..