Medicina nu e doar o meserie. Este, în primul rând, o artă. Una pe care nu o pot practica decât oamenii cu har. Paul Stoicescu, profesor doctor în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Capitală, este considerat de pacienţii săi un binefăcător. Mâine, marele pneumolog îşi sărbătoreşte ziua de naştere.
"După atâţia ani nu ar mai fi cazul să am emoţii, dar este totuşi un moment special: împlinesc 75 de ani. Chiar dacă mi se pare absurd, şi nu cred că am această vârstă decât atunci când mă uit în oglindă şi mă întreb cine este persoana, nu prea am timp să contemplu vârsta. Până la pensie aveam un «serviciu», acum am mai multe: profesor consultant la UMF Bucureşti, consilier medical la Clinica Gral Medical şi consultant la Clinica Sanador.
În plus, trebuie să fiu la curent cu ce este nou şi am foarte mult de citit şi scriu la o monografie. Ca să mă odihnesc sunt şi consultant al Programului de Control al Tuberculozei din România. Deci, nu prea am timp să mă gândesc la vârstă şi nici nu-mi place!
Când mă uit în urmă, văd o oarecare mulţumire. Se pare că am realizat şi lucruri bune. Pentru viitor? Am încă inconştienţa vieţii veşnice şi am încă proiecte. Eu încerc, dar Dumnezeu decide.
Nu mi-aş dori să fiu ministrul Sănătăţii, dar, dacă s-ar întâmpla, aş face ca profesia de medic să fie respectată şi nu socotită o meserie oarecare. Aş trece asistenţa medicală în special în ambulatoriu, dar aş crea mai întâi ambulatorii competente şi aş transfera facilităţile care se acordă acum în spital către ambulatoriu. Mă refer la medicamente gratuite, investigaţii gratuite sau compensate. Lumea nu s-ar mai înghesui să se interneze şi s-ar trata la domiciliu; infinit mai ieftin. În al treilea rând, aş crea o şcoală de manageri de spital şi aş interzice promovarea pe criterii politice a directorilor."
Prof. dr Paul
