Artistul are acest hobby din copilărie, când lucra împreună cu mama sa la războiul de ţesut. Creează goblenuri cusute în puncte atât de fine şi de mici, încât te îndoieşti că pot fi cusute de mâna unui bărbat.

I-a plăcut de mic copil să coasă, dar abia la maturitate s-a gândit să se apuce serios de goblenuri. Îşi aminteşte că era în clasa a IV-a când mergea şi îşi ajuta mama să facă tot felul de carpete la războiul de ţesut. „Noi, copiii, o ajutam să-şi facă mosorelele. Mai târziu, ca să scape de mine şi să nu-i mai stau în cale, mi-a dat o etamină şi m-am apucat să lucrez singur pe ea", povesteşte Nicu Grigoraş. Alegerea firelor El spune că este foarte important ca firele să fie alese foarte atent, din cele care nu se scămoşează. Alegerea materialelor depinde de materialul textil folosit ca suport, însă cele mai indicate fire pentru realizarea unor goblenuri de calitate sunt cele din bumbac, cât mai viu colorate. Acestea sunt mai lucioase şi mai elastice, fiind mult mai potrivite pentru lucru. „Goblenul necesită o gamă variată de aţe", mai spune el. După şcoala generală şi liceu a luat o pauză de cusut de 25 de ani, timp în care a lucrat ca şi cadru militar. Pasiune răsplătită Nicu Grigoraş a debutat oficial în anul 1983 la o expoziţie din Timişoara, unde a obţinut premiul I la secţiunea Goblen. El a fost distins cu premiul special al juriului la Salonul interjudeţean de peisaj de la Constanţa, din anul 1986, cu premiul I în 1987 şi cu premiul de onoare al salonului de pei-saj Lucian Grigorescu de la Medgidia, în anul 1988. Între 2001 şi 2007, artistul desfăşoară o intensă activitate expoziţională ca membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici Amfora, atât cu personale, cât şi ca participant în expoziţiile de grup. Criticii spun că lucrările lui Nicu Grigoraş i-ar impresiona şi pe cei care au inventat această artă. Deşi recunoaşte că la goblen se lucrează foarte