Cifra de definiţie a ghinionului pare să le prindă bine celor de la Dinamo şi de la Steaua. Gradatele fotbalului românesc au realizat, după primele cinci etape ale campionatului, câte 13 puncte, puncte cu care s-au cocoţat pe primele două poziţii ale clasamentului. Matematica asta a momentului mângâie frumos orgoliile dinamoviştilor şi ale steliştilor.

Mai ales că grohăiala fudulă de tip Iuliu Mureşan prin care cei de la CFR îşi anunţau, în pauza competiţională, o nouă defilare de voie prin campionat a devenit acum şoaptă strivită sub jumătatea clasamentului. În plus, Urziceniul stă ă se destrame, Vasluiul pare o echipă pedepsită de CV-ul mincinos al cosmopolitului Lopez Caro şi, dintre europenele primei divizii, doar Timişoara pare să mai răspundă unor disperate practici de resuscitare. Ar mai fi Mediaşul şi Oţelul Galaţi, echipe de gospodăreală temeinică, echipe bunişoare la joc. Dar parcă refuzate de elitele momentului, fiindcă vin dintr-o altă civilizaţie. Vin dintr-o lume în care banul nu înseamnă chiar totul.

Momentul bun pentru Dinamo şi Steaua este compus, aşadar, din punctele care încurajează speranţa şi din elemente conjuncturale favorabile. Şi matematica clasamentului, şi conjunctura favorabilă pot argumenta logic o astfel de apreciere. Numai netrebnicii care parazitează fotbalul cu drept de posesie au internat logica în totală nefolosinţă. Ei preferă senzaţiile tari şi mereu neînţelese ale mişcării browniene. În neprevăzut se simt ei bine. Fiindcă poate le iese afacerea chiar şi fără consum de antinevralgice. Aşa stând lucrurile, nu pot aprecia ca pe o stare de bine poziţionarea gradatelor în fruntea clasamentului.

Dimpotrivă, abia aştept să văd cu câtă aleasă măiestrie vor reuşi birjarii de la Dinamo şi de la Steaua să anuleze avantajele startului bun pe care echipele lor l-au înregistrat în acest debut de campionat. I