Am devenit un popor preocupat de neonatologie. Brusc, din cauza unei tragedii, suntem, mai nou, preocupati cu totii de acest subiect. Am aflat ca acei copii s-au incins la peste 200 de grade Celsius in "camera mortii". Unii ne indeamna sa o urmarim si sa o aratam cu degetul pe asistenta vinovata.
Prilej de dezbatere si indignare. S-a lansat si un apel la un fel de linsaj modern: cine o cunoaste pe asistenta care trebuie sa fie la reanimare sa dea mesaj la numarul numar de telefon...
Sensibili la drama conationalilor, o mana de preacucernici romani s-au decis sa agate pe gardurile de langa maternitatea Giulesti jucarii pentru bebelusii care au murit. In memoria lor. Fara ursuleti si inimioare de plus, memoria bebelusilor nu ar fi fost cinstita asa cum se cuvenea.
Daca mergem si agatam de gard cateva chinezarii cumparate de la o taraba din piata, atunci vom fi buni crestini, cu trecere in Rai. Apoi au venit hotii si le-au furat. Nu e de mirare. S-a taxat prostia. Suntem aceiasi romani care cumparam cruciulite impletite de la colt de strada si le purtam la incheietura mainii sau la gat, in semn de dreapta credinta si aranjare a unei relatii favorabile cu Dumnezeu.
Transformmam in loc de pelerinaj un gard de piatra care se afla in preajma locului unei tragedii. Ar trebui sa fugim ca Scaraotchi de tamaie atunci cand vedem acel loc ce nu ne aminteste de nimic bun. Dar unii bucuresteni amatori de temenele, prosternari si ortodocsi dupa ureche fac exact pe dos.
Presa e plina de detalii macabre legate de acel loc, privit ca o poarta spre Iad. Doctorii sunt adusi la interviuri doar ca sa ne descrie ce se intampla acum cu trupul plapand al unui nou-nascut care a supravietuit acelui infern. Spitalele sunt asediate de o armata de ziaristi. Sunt preferate, bineinteles, cele de obstetrica-ginecologie.
Ne aratam
