Găseşte Ousmane N'Doye în dulapul atacantului Andrei Cristea o carte nouă-nouţă, cu coperte roşcovane, semnată Cristian Teodorescu. Noroc că volumul are pagini puţine şi e compus din povestiri scurte, amuzante, cu tîlc, pe înţelesul ’omului negru’. Se apucă senegalezul să facă adnotări pe marginea romanului, în timp ce Fănică Theodorescu (negricios şi el, dar nici chiar aşa), transferat de la CSM Medgidia cu surle şi trîmbiţe pe muzica lui Hans Zimmer, debutează în tricoul lui Dinamo.

Încă o victorie în etapa a cincea, socoteşte Fănică, şi ‘cîinii’ lui nea Ando se cocoaţă în vîrful clasamentului cu 13 puncte. Lasă Fănică muzicile (asculta „God Yu Tekkem Laef Blong Mi” căci tocmai văzuse, cu o noapte-n urmă, două filme bune dintr-un foc, The Thin Red Line şi Mr. Nobody) şi pleacă la Tîrgu-Mureş. Îi ia cu el pe Paulică, martirul comunist şi pe Ionică chelnerul, caractere, nu oameni, pe care te poţi baza la o adică.

După un autogol exasperant al gazdelor, Paulică, martirul ratat, îşi face treaba şi înscrie pentru 2-0, dar cînd să-l pupe tovarăşii de echipă, individul îşi dă arama pe faţă. Scoate din jambieră un fluturaş roz cu mesaj, ’totul pentru front, totul pentru victorie!’, şi-l pune la ochi ca pe-o mască. Arbitrul nu gustă sloganul progresist, iar Cornel Dinu, procuroru’, îi transmite telefonic că ‘Nu-i păcat, camarade? Sezonul carnavalurilor s-a terminat la Veneţia şi la Rio, ce sens are să-l redeschidem, acum, la Tîrgu-Mureş?’.

Nici cu Ionică n-a prea scos-o la capăt căpitanul Fănică. Descoperit pe Orient Express sub numele de Jacques, a fost împrumutat la un restaurant din Serie A, pe malul Sienei, să le facă macaronarilor ‘ciorbă de care-o fi, neică, dar să fie acră’. S-a întors cu coada între picioare şi, cu mari emoţii, a prins primul 11 în echipa ‘Fălcosului’. Cînd le era dinamoviştilor lumea mai dragă şi scorul mai avantajos, Ionică ch