Ovidiu Colea a fugit definitiv din România în 1978, hotărât să asculte îndemnul tatălui său de a vedea Statuia Libertăţii. A stat cinci ani într-un lagăr politic, a ajuns, în fine, la New York, unde s-a angajat ca şofer de taxi în ture de noapte, iar ziua lucra la o fabrica care producea copii de piese de muzeu. Într-o zi a cumpărat fabrica unde lucrase până atunci.
A fugit din România după 20 de ani de la prima tentativă
Colea avea 18 ani prima dată când a încercat să fugă din România. „Planul meu a fost să traversez Dunărea înot, apoi munţii în Iugoslavia şi să ajung în Austria", povesteşte Colea ziarului New York Daily News. În timp ce aştepta să se înnopteze, ascuns pe un câmp de lângă frontieră, a simţit o puşcă în gât. „M-au prins şi m-au trimis la puşcărie pentru următorii cinci ani". Anii grei de închisoare i-au ascuţit dorinţa de a evada din România. Abia după 20 de ani a reuşit în sfârşit să plece. A ajuns la New York unde s-a angajat ca şofer de taxi şi muncitor într-o fabrică. „Apoi, într-o zi, am cumpărat fabrica", spune el.
„Am sărutat statuia"
Mai avea să respecte însă o promisiune făcută tatălui său, aceea de a face cunoscut în întreaga lume simbolul libertăţii şi democraţiei. „Tatăl meu mi-a explicat adesea ce reprezintă Statuia Libertăţii, în timp ce ascultam Vocea Americii". În 1985, pentru a sărbători centenarul acestui monument-muzeu, fundaţia Ellis Island (înfiinţată în 1981 pentru a aduna fonduri pentru lucrări de restaurare) i-a acordat românului licenţa pentru a produce copii ale Statuii Libertăţii. „Când fundaţia mi-a dat dreptul de a urca pe o schelă pentru a studia statuia, nu vă pot spune ce senzaţie am trăit. Ajuns sus, am sărutat-o. Dar gura ei era atât de mare", povesteşte Ovidiu Colea întâlnirea cu Zeiţa Libertăţii (care măsoară 93 de metri înălţime).
O firmă din China îi fură piaţa
La ju
