Avem parte de legi care, prin absurdul lor, sfideaza timpurile moderne pe care le traim. Toti cei care au castiguri din activitati independente trebuie sa mearga lunar pe la trei institutii si sa depuna declaratii de venit, fie ca au castigat, fie ca nu au castigat bani in luna respectiva.
Ma gandeam sa merg sa ma pierd in haosul care domneste pe acolo. Poate va fi chiar amuzant, daca ma gandesc mai bine... Era tarziu. M-am asezat la coada, am asteptat, am asteptat cand, deodata, pe usa au intrat doi domni la costum, inconjurati de mai multi SPP-isti cu ochelari de soare la ochi, desi afara era o bezna deasa...
Unul era Emil Boc, celalalt, Traian Basescu. Tocmai auzisem la emisiunea lui Mircea Badea ca presedintele nostru ar fi pasibil de ceva taxe pe la stat, ca a recitat cateva poezii pe la televizor. Iata, imi spun, mana lunga a statului l-a ajuns si pe el.
Iar pe Emil Boc nu il vedeam niciodata stand la o astfel de coada. Ne bagam in seama. Boc imi spune ca nu are taxe de platit, din fericire. Daca ar avea, s-ar injura singur ca a putut da astfel de legi, zice el razand, dar nu prea tare, sa nu il vada Traian Basescu. Imi zice ca a venit cu seful, sa il sustina pe el.
Asteptam cam mult, mi se pare, functionarele se misca lent. Traian isi ridica ochii peste multime, isi sterge fruntea cu un servetel, maraie o injuratura printre dinti si izbucneste: "Hai, ma', dati-o dracului de treaba! Pierd vremea pe aici pentru doua poezii. Eu nu am vrut sa le spun, dar m-a batut la cap Toni ala de la Divertis!". Este redus repede la tacere de sagetile din privirea unei doamne mai in varsta.
Emil incearca sa il calmeze, ii spune ca nu prea mai sunt angajati. De cand cu micsorarea de salarii, statul a facut economii nesperate. Multi au plecat de bunavoie. Si acum, institutiile sunt cam pustii, nu prea mai are nici macar
