Contribuabilul Ilie este unul model, care îşi plăteşte taxele fără zăbava, fără să se întrebe de ce şi cât îi foloseşte că face asta. Pentru că a ales să lucreze într-un domeniu în care aşa au mers lucrurile, Ilie este plătit, de vreo 11 ani, pe carte de muncă şi drepturi de autor. Nu săriţi cu huo, că nu a făcut el regulile astea, şi nici dacă ar fi vrut, n-ar fi putut să le schimbe. Ce trebuie reţinut este că şi-a achitat toate obligaţiile către stat, deşi nu a beneficiat niciodată de vreun serviciu medical de stat, după cum nu are de gând să trăiască vreodată din pensia promisă de sistemul public. În numele solidarităţii sociale însă i s-a părut firesc să contribuie. Din motive de foame mare la buget –cel puţin în aparenţă- regulile s-au schimbat, iar contribuţiile de pe cartea de muncă (CASS, CS, CAS) nu mai sunt suficiente, aşa că au fost extinse şi la drepturile de autor. Nu iau în discuţie principiul, chiar îl găsesc corect. Nici motivaţia nu vreau să o dezbat prea mult, cu toate că sunt convins că nu cele 20 de milioane de euro (aceasta este estimarea oficială a Ministerului Finanţelor) suplimentare obţinute la buget au determinat guvernul să ia această măsură, ci ura viscerală cu care se raportează Puterea la presă. Pe mine mă interesează procedura. Şi, ca să înţelegeţi exact despre ce vorbesc, am să exemplific.

După ce a publicat cu întârziere de o lună nişte norme ce intră în contradicţie cu însăşi Ordonanţa pentru care au fost elaborate, am aflat de la statul român cum vrea el să-mi ia banii. De fapt, nu, nu de la statul român am desluşit tainele noilor dispoziţiie, că funcţionarii pe care i-au sunat colegii mei de la Realitatea.net habar n-au avut ce e de făcut, fiecare a venit cu altă variantă, ci de la contabilii firmei, care şi-au torturat neuronii pentru a distinge ce a vrut să spună autorul tâmpit. Şi nici măcar nu-i sigur că asta e varia