Lusitanul este şocat de contrastul social dintre bogaţi şi săraci şi spune că vom ajunge la nivelul lusitanilor peste 15 ani. Fotbalistul de 30 de ani a fost dezamăgit de primul contact cu România, în 2008, şi a fost tentat să se întoarcă acasă. Liniştea din Poiana Braşov l-a convins însă să rămână.

„Adevărul": Rui, mai ţii mine cum a fost primul tău contact cu România?

Rui Duarte: N-am fost entuziasmat. Mi-am zis că nu rămân. Mai întâi, am văzut Bucureştiul şi mi-a plăcut. Apoi, am mers spre Braşov, dar pe drum mă tot gândeam: «nu rămân în România, mă întorc acasă, deoarece nu pot să-mi cresc copiiiaici». Lucrurile s-au schimbat când am ajuns la Braşov, dar mai ales la Poiana Braşov, unde mi s-a repartizat o casă. Peisajul şi liniştea m-au convins să rămân.

Ai rezistat deja doi ani. Te gândeşti să te stabileşti aici?

Nu, într-o zi mă voi reîntoarce acasă, la Lisabona. Acolo este familia mea, cei doi băieţi care au început deja şcoala, aşa că...

Eşti mulţumit de condiţiile de la Rapid?

Am un contract bun şi asta pentru că mereu am ştiut să negociez, dar să nu credeţi că toţi portughezii câştigă bine în România. Pentru că la noi în ţară criza financiară s-a declanşat acum trei ani, mulţi fotbalişti au preferat să-şi caute echipe în alte ţări. Eu am ales să vin la voi.

În vară, ai fost ofertat şi de Steaua. De ce ai ales Rapidul?

Pentru Dinu Gheorghe. Este un om în care am mare încredere. El m-a adus în România, mi-a dat curaj, m-a ajutat cu multe sfaturi şi asta a contat. Aşa, dacă alegeam altă ofertă trebuia să lucrez cu un alt preşedinte, alţi colegi... A mai contat că la Rapid sunt mulţi vorbitori de portugheză şi destui jucători pe care-i ştiam de la FC Braşov, dar şi ataşamentul fanilor.

Vorbeşti destul de bine româneşte. Cum ai reuşit?

Mi-a luat cam un an să învăţ. Nu mi-a fost greu. L-am avut prof