Niciodată, în ultimii 20 de ani, nu m-am simţit mai rău în ţara mea, ca acum. Niciodată nu m-am simţit mai umilită, mai călcată în picioare, mai sfidată, mai scuipată între ochi de guvernanţi. Niciodată nu mi-am dorit să plec. Mi-era dragă România, cu toate neajunsurile ei, eram fanul umorului ei involuntar, mă simţeam prea ataşată de familie, de prieteni, de spaţiul în care m-am născut. Pentru prima oară, nimic din toate astea nu mai poate contrabalansa bătaia de joc şi umilinţa pe care o trăiesc în aceste zile.

La ora la care scriu acest post, ar trebui să fiu undeva la Casa de Pensii sau la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau la şomaj, să mă calc în picioare cu alte sute de mii de oameni plătiţi pe drepturi de autor, care la rândul lor îi calcă în picioare pe funcţionarii statului, obligaţi să aplice o ordonanţă pe care n-o înţeleg nici măcar cei care au dat-o, susţinută de nişte norme de aplicare care se bat cap în cap între ele.

Iată ce spun reporterii Hotnews despre situaţia în desfăşurare:

“Ordonanta 58/2010″ este in aceste zile sperietoarea celor care obtin venituri din activitati independente (PFA, drepturi de autor) dar si a functionarilor din institutiile de stat care trebuie sa incaseze contributiile la somaj, pensii si sanatate. Miercuri, 25 august este termenul limita pentru depunerea declaratiilor aferente acestor contributii. Prin urmare luni, 23 august, multi dintre cei care obtin astfel de venituri au purces la drum pentru a isi face datoria de contribuabili. Lucru mai dificil decat v-ati imagina: la somaj si la Casa de pensii domneste un haos total, se asteapta aproximativ o ora pentru a depune declaratiile, cat despre plata efectiva, aceasta este si mai dificila: cei de la somaj, de exemplu, au explicat simplu ca “nu au cont”, la fel si la pensii, insa acolo “se poate plati la casierie”. In orice caz, raspunsul exaspera