Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse a ameninţat pe faţă România după ce un diplomat rus acreditat la Bucureşti a fost declarat "persona non grata", ca răspuns la reţinerea secretarului 1 al Ambasadei României la Moscova, Gabriel Grecu, pentru spionaj. Studioul de film al FSB l-a prezentat pe diplomatul român în timpul unei livrări de informaţii pe care un cetăţean rus i-o făcea într-un supermarket.

Detaliile "capturii" au fost bine mediatizate, cum nu se face în practica diplomatică dintre două state. Dar Moscova interpretează convenţiile internaţionale într-un stil propriu, iar filmele cu spioni sunt deja un "brand" rusesc. Aceasta dacă ne gândim că, numai anul trecut, un diplomat britanic a demisionat după ce pe internet apăruse un film în care petrecea cu două prostituate într-un bordel din Ekaterinburg. În cazul lui Gabriel Grecu, FSB îşi semnează opera.

Fiecare ţară are dreptul de a-şi proteja secretele cum crede de cuviinţă, iar acţiunea FSB-ului, de deconspirare a unui eventual spion străin şi de prindere a propriilor trădători, este una legitimă. Bineînţeles, peştele cel mare este întotdeauna trădătorul, cel care furnizează unei puteri străine informaţii care pot aduce atingere siguranţei naţionale. Or, în cazul lui Gabriel Grecu, reflectoarele nu l-au avut deloc în prim-plan pe rusul care a adus geanta de secrete care-l interesau pe diplomatul român. Dimpotrivă, partea rusă îşi continuă foiletonul, tot prin comunicat FSB, afirmând că Gabriel Grecu a continuat munca predecesorului său, Dinu Pistolea, care anterior încercase să recruteze un cetăţean rus care avea acces la informaţii despre ce se întâmplă în Republica Moldova şi în Transnistria.

Aşadar, doi români dintr-o lovitură. Frenezia serviciului rus de contraspionaj de a-i da în fapt, public, pe cei doi români şi de a le căuta acum contactele poate fi expli