A învăţat singur totul despre tipografie şi, dacă utilajele pe care le avea nu se pretau la orice lucrare, le-a adaptat cu propriile mâini.
Major Istvan a condus casa de cultură deschisă în incinta Intreprinderii de Prelucrare a Lemnului până când, la „revoluţia oamenilor muncii”, s-au oprit toate activităţile culturale.
Directorul l-a repartizat la oficiul de calcul, ţinând cont de experienţa lui de experienţa sa de 11 ani în domeniul telecomunicaţiilor radio la spitalul judeţean. De acolo şi până la înfiinţarea unei firme care să presteze servicii pentru calculatoarele firmelor din Zalău nu a mai fost nevoie decât de un gând şi de doi asociaţi. „Am avut contracte bune, dar ne-am dat seama după câţiva ani că nu ne putem dezvolta. Şi am înfiinţat o altă firmă, unde ne ocupam de birotică, reparaţii de televizoare color – care atunci apăruseră – şi importam instrumentar medical”, povesteşte Pisti.
Când au ajuns la un capital suficient de serios, nişa care exista în branşa tipografică – unde exista un singur actor, care utiliza tehnologie veche, plumb – i-a inspirat să achiziţioneze prima maşină. „Adunam toate materialele scrise, care erau puţine şi conţineau doar generalităţi. Aşa că am început să particip la expoziţiile internaţionale printshow, unde puneam multe întrebări. Aş am învăţat”, descrie tipograful debutul în breaslă.
Prima lucrare color din Zalău
Prima lucrare color care s-a executat în Zalău a fost în tipografia lui, cu toate că nu aveau dotarea necesară. „A trebuit să modific o imprimantă, să facă separare de culoare. Erau nişte etichete de blugi, nu-mi mai amintesc multe, doar că era imaginea a trei femei pe ele”, rememorează el. De asemenea, a tipărit prima carte telefonică a Sălajului de după 1989.
Etichetele de băuturi, de ulei, pliantele şi vânzarea maşinilor vechi a fost sursa pentru investiţiile în teh