- Cultural - nr. 615 / 25 August, 2010 Asa-zisele "autonomii" sau "autoguvernari" din Ungaria sunt simple gaselnite propagandistice. Ritmul de asimilare a micii comunitati romanesti din Ungaria este infernal. Chiar in zone precum Giula, unde sunt comunitati mai importante, este instaurata teama de a vorbi romaneste in afara familiei, datorita represaliilor la care urmeaza a fi supusi. Copiii acestora nu mai sunt primiti la gradinite si in scoli, romanilor le sunt anulate drepturi, urmate, bineinteles, de pierderea locurilor de munca. Iata o marturie zguduitoare a batranului dascal Teodor Olteanu, publicata in volumul "Reporter in Trenul secolului", aparut in anul 1999, la Editura "Daco Press": "O carte ungureasca din anul 1851, "Magyarország Geografiay" ("Geografia Ungariei") de Fenes Elek, care descrie populatia localitatilor din Ungaria, consemneaza ca Giula numara 16 mii de locuitori, din care patru mii sunt romano-catolici, cam tot atatia calvinisti (reformati maghiari), patru mii catolici germani si tot patru mii ortodocsi romani. Din 1851 pana in 1900, timp de 40 de ani, cea mai dramatica disparitie a romanilor s-a consemnat dupa recensamantul din 1970. La Giula, sunt doua orase: cel mic romanesc si cel mare. Eu sunt din orasul mic romanesc. In '70, la Recensamant, datorita presiunii la care au fost supusi, n-am reusit sa gasesc decat 49 de romani. Azi, nu stiu cati se mai declara romani, dar, mergand la biserica ortodoxa din "orasul mic romanesc", nu gasesc decat patru-cinci credinciosi. Ultimii, cred! Iar in "orasul mare romanesc", acolo unde este o catedrala neasemuit de frumoasa, daca mai intalnesc trei-patru romani bastinasi, restul venind din satele invecinate. E dureros!". In Ungaria, romanii dispar in volbura istoriei. Nu mai au scoli, in biserici, cu mici exceptii, slujbele se tin in limba ungureasca. Pana in anul 1923, in Giula erau trei scoli prim