Ceea ce face guvernul francez cu romii români este cu totul diferit de ceea ce îşi dorea să facă, într-o primă fază, guvernul Berlusconi cu aceeaşi etnie, oprit fiind, în cele din urmă, doar de regulile Uniunii Europene. Comparaţia s-a făcut pe larg, atât în presa noastră, cât şi în cea franceză. Nu e chiar aşa. Vreau să vă reamintesc că italienii, în frunte cu fostul comisar pe justiţie Franco Frattini, îşi propuneau să amprenteze toţi romii din Italia, inclusiv minorii, fără să îi întrebe dacă sunt de acord sau nu. Voiau să oblige statul român să îi ţină între graniţe şi să le confisce paşapoartele, încălcând drepturile cetăţeneşti din Uniunea Europeană. Credeţi-mă, am scris despre asta până mi-a venit acru. Francezii propun acum altceva: celor care sunt de acord să primească cei 300 de euro pentru a se întoarce acasă să li se întocmească fişe biometrice. Pe baze benevole. Aici nu pot fi de acord cu colegul Tiţă. Apoi, romii sunt liberi să se întoarcă în Franţa, ca orice deţinător de paşaport european, doar că nu vor mai putea cere ajutorul bănesc.

Că guvernul francez face aceeaşi prostie de ani de zile, că le dă romilor români sau bulgari bani şi bilet până acasă, numai pentru a avea de unde să se întoarcă, este un lucru ştiut. Nu foloseşte la nimic, fără un efort de integrare a romilor în ţările de origine. Credeam, la începutul anului, că suntem pe drumul cel bun în acest sens. M-am înşelat. Guvernul francez continuă să îngroape o problemă în bancnote de sute de euro, în speranţa că va dispărea. Un munte de nouă milioane de euro franţuzeşti nu a fost suficient pentru a rezolva problema ţigănească. Atât au colectat romii care au promis că se întorc acasă. Că guvernul francez capătă nuanţe rasiste, islamofobe şi extremiste, pe alocuri, în anumite decizii, este adevărat. Dar nu cred că romii români sunt cei mai afectaţi de acest tip de atitudine instituţ