Rusii au avut mai multe motive sa se razbune cu virf si indesat pe secretarul Ambasadei Romaniei la Moscova. Ca in orice scandal de spionaj, oamenii de rind nu pot afla mai multe decit li se ofera de catre serviciile de informatii din tara spionata, respectiv de catre autoritatile din propria tara. In cazul spionului nostru, rusii ne-au informat ca omul fusese trimis de SIE la ambasada din Moscova ca sa caute documente secrete legate de trupele ruse - "de ocupatie", cum le-a numit presedintele Romaniei, sau "de mentinere a pacii", cum le-a prezentat ministrul de Externe al Rusiei - care nu s-au mai retras din Transnistria din 1944. Uzantele razboiului de spionaj diplomatic (purtat prin anumiti membri ai ambasadelor, pentru a beneficia astfel de imunitate diplomatica) determina expulzarea fara prea multe comentarii a celor prinsi cotrobaind in zonele ascunse publicului. Tara spionului recurge, la rindul ei, la o expulzare, astfel ca cetatenii celor doua state implicate nu stiu cine e mai vinovat. De obicei, al doilea stat. Rusia n-a fost prima tara care a trimis spionul acasa, desi Romania a expediat in ziua urmatoare un oficial rus la Moscova. Anul trecut, in primavara, in mare secret de asta data, romanii au mai livrat Moscovei trei presupusi spioni. Bucurestiul a tacut milc, iar informatia a rasuflat dintr-o informare facuta publica din greseala a Ambasadei austriece la Bucuresti catre Guvernul din Viena. Daca autoritatile romane nu au scapat o vorba, nici rusii n-au zis nimic si, deci, nu se stie daca au mai recurs la replica obisnuita. Expulzarile au avut loc dupa arestarea unui spion roman si a unuia bulgar despre care s-a spus ca ar livra informatii ucrainenilor. Conform documentului pierdut de austrieci, pina la urma au platit rusii, care par sa-si fi pregatit inca de atunci razbunarea. Dar acestea sint doar scurte episoade pe frontul nevazut al spionilor. Exe