În faţa pantofilor cu toc cui nu poate rezista nici o doamnă cât de cât pasionată de modă.

Tocul cui este, fără îndoială, un amestec de eleganţă şi feminitate, care le permite doamnelor să pară mai înalte şi să aibă mai multă prestanţă. Oricât ar fi de dificil mersul pe tocuri, doamnele sunt dispuse la orice sacrificiu pentru a câştiga un pic de feminitate. Potrivit legendei, primii pantofi cu toc au fost creaţi de Leonardo da Vinci, care, în 1507 i-ar fi cerut Monnalisei sale să poarte astfel de pantofi, pentru a conferi mai multă supleţe şi senzualitate siluetei. La început, tocul a fost foarte apreciat în mediul militar, începând din secolul al XVI-lea, pentru că putea intra perfect în scăriţa de la şaua calului şi permitea un mai bun control în timpul galopului.

Virtuţile „magice“ ale tocurilor au fost apreciate de Ecaterina de Medicis (1519-1589), care a optat pentru o astfel de încălţăminte la căsătoria sa cu Henric de Valois, devenit ulterior regele Franţei. În acele vremuri, tocurile nu erau preferate doar de doamne. Se spune că Ludovic al XIV-lea ascundea faptul că era scund cu ajutorul unei perechi de pantofi stacojii cu toc. Pantofii cu toc le cuceresc cu adevărat pe doamne în secolul XVIII-lea, când acestea au devenit de-a dreptul dependente de tocuri.

Italia, patria pantofilor

Designerii italieni au fost cei care au creat primii pantofi cu toc cui din istorie, acest model fiind lansat în 1956. În esenţă, tocul consta dintr-un cui adevărat, din metal acoperit apoi cu plastic, inspirat, ca structură, din fundaţiile zgârie-norilor. Noile modele nu au fost însă pe placul tuturor, ele fiind interzise în avioane şi în clădirile publice, din cauza pagubelor aduse mochetelor şi parchetului.

Adevăratul succes al pantofilor cu toc stiletto a fost Roger Vivier, printre ai cărui clienţi s-au aflat Ava Gardner, regi