Din Academia Caţavencu de azi.

Nici trei vieţi, plus o lungă posteritate, nu l-ar fi ajutat pe Dan Deşliu să se spele de murdăriile sinistre pe care le-a versificat în anii lui de glorie. Mic, verzui la faţă şi cu o privire rea, acest actor ratat îndemna la violenţă politică şi la omor de clasă în numele lui Lazăr de la Rusca şi a glorificat trupele de securitate şi de miliţie care îi vînau pe „bandiţii din munţi”, în persoana sergentului Belate Alexandru. Pentru versificările astea Deşliu a luat trei ani la rînd Premiul de Stat, din 49 pînă în 51. Chiar şi în poeziile lui mai inocente, cum e aia cu Măgăruşii din Medgidia, poetul a băgat lupta politică împotriva trecutului retrograd, încît deplîngînd soarta măgarilor din acest oraş, de care, vai, nu mai e nevoie din cauza progresului, din vechiul oraş lui Deşliu doar măgarii i se par simpatici. Continuarea e aici.

Din Academia Caţavencu de azi.

Nici trei vieţi, plus o lungă posteritate, nu l-ar fi ajutat pe Dan Deşliu să se spele de murdăriile sinistre pe care le-a versificat în anii lui de glorie. Mic, verzui la faţă şi cu o privire rea, acest actor ratat îndemna la violenţă politică şi la omor de clasă în numele lui Lazăr de la Rusca şi a glorificat trupele de securitate şi de miliţie care îi vînau pe „bandiţii din munţi”, în persoana sergentului Belate Alexandru. Pentru versificările astea Deşliu a luat trei ani la rînd Premiul de Stat, din 49 pînă în 51. Chiar şi în poeziile lui mai inocente, cum e aia cu Măgăruşii din Medgidia, poetul a băgat lupta politică împotriva trecutului retrograd, încît deplîngînd soarta măgarilor din acest oraş, de care, vai, nu mai e nevoie din cauza progresului, din vechiul oraş lui Deşliu doar măgarii i se par simpatici. Continuarea e aici.