Fiecare dintre noi evită uneori să-şi asume în totalitate consecinţele faptelor lui, venind cu explicaţii mai mult sau mai puţin reale. Când vrem să scăpăm de constrângeri sau punem pe cineva într-o situaţie neplăcută, ne scuzăm. Uneori, într-un mod inedit.

Ne cerem scuze când ne simţim cu musca pe căciulă, spunem că ne pare rău atunci când ştim că i-am rănit pe cei din jur, uneori fără să conştientizăm, iar alteori căutăm justificări pentru a scăpa de posibilele repercusiuni ale faptelor noastre, făcute în mod deliberat.

Citiţi şi:

Cât este bine să lăsăm de la noi în cuplu

Dacă nu trecem toţi prea des prin situaţiile mai sus enumerate, Irina I., în vârstă de 41 de ani, spune că le-a experimentat pe toate. „Când eram mai tânără, făceam numai boacăne. Dar fără să vreau. Realizam apoi că pocinogul e mare şi încercam să mă justific. Cum dădeam dintr-una într-alta, prietenii au ajuns să-mi spună la acea vreme «domnişoara Îmi Pare Rău»", povesteşte Irina.

Mai târziu i s-a întâmplat să fie pusă în situaţii în care nu avea cum să împace şi capra, şi varza. „Am avut de făcut alegeri în viaţă. Iar când ajungi în etapa asta, e clar că nu ai cum să mulţumeşti pe toată lumea. Eşti conştient de asta, iar dacă ai un dram de bun-simţ, te duci şi-i spui omului pe care îl dezavantajezi cumva că-ţi pare rău. Eu aşa am făcut", afirmă ea.

Inventivitate şi credibilitate

„Şi dacă tot eram eu «domnişoara Îmi Pare Rău» şi tot trecusem prin atâtea întâmplări, m-am gândit să-mi şi «fructific» experienţa acumulată. Aşa că m-am transformat într-o maestră în fabricarea scuzelor, chestiune care funcţionează în special când vine vorba de muncă. Dar trebuie să recunosc că nu sunt foarte mândră de asta", adaugă Irina, cu zâmbetul pe buze.

„Până la urmă, chestia

asta cu scuzele la muncă, zic eu, se întâlneşte foarte de