Gata. Parlamentarii au dat aviz favorabil controversatei Strategii de Apărare Naţională, propuse de Traian Băsescu, în care presa este redată drep un element vulnerabil pentru siguranţa naţională. Nu mai reprezintă pentru nimeni o noutate cele două field-uri pe care au şarjat trusturile-aparacinik din lesa mogulilor.

Dar, totuşi, să le reamintim, aşa cum apar ele în documentaţia Strategiei: "fenomenul campaniilor de presă la comandă" şi "presiunile trusturilor asupra deciziei politice". În traducere liberă: killer-eală mediatică, exact ca pe vremea GPU-ului şi spălare pe creier în cantităţi industriale, ca în anii de glorie ai revistei "Scânteia". Care-i toată treaba cu presa?

Fie că se află în opoziţie sau de partea puterii, presa trebuie să aibă întotdeauna o poziţie. Nu e nimic rău într-un ziar cu viziuni de dreapta sau de stânga, atâta timp cât - repet! - are o poziţie. Or, la noi, presa pare a se rezuma doar la un flux neîntrerupt de ciondăneli demagogice, bârfe şi psihoze. Dejecţiile mediatice slobozite în jeturi prelungi şi groase, cu furtunul de pompieri peste capetele poporului în timpul alegerilor prezidenţiale - mai ţineţi minte, nu? -, în opinia mea, n-au scos la lumină nimic altceva decât o stare de fapt simplă, fără faţete obscure, dar cu o rapiditate a propagării pe care numai un venin ideologic o poate atinge. Când vorbim de vulnerabilitate, primul instinct (demonstrat psihanalitic) este acela de-a pune urgent mâna pe lupă şi pe baros şi de-a lua urma făptaşului care a "vulnerabilizat". Altfel spus: în cazul de faţă, asul se află în mâna presei. De ce? Pentru că presa se află pe banca victimei, ca şi când ar fi carnea de tun a unei mutaţii istorice, un avorton al conjuncturilor. Ea este cea care a fost vulnerabilizată, de către moguli. Apoi ea, la rândul ei, devenind "victima" purtătoare a unui "flagel incurabil", a vulnerabiliz