În presă, contractul de drepturi de autor e la ordinea zilei. Şi e un fel de legare de glie. Nu se supune Codului Muncii, aşa că beneficiarul îl poate întrerupe oricând şi oricum şi tu, prestator, n-ai ce să faci. E legal, e dreptul lui. Aşadar, venitul salarial al celor din media se împarte între o sumă mică cu impozit mare şi o sumă (mai) mare cu impozit mai mic. Nu-ţi convine, asta e! N-ai de ales, dacă vrei să lucrezi în presă. E practică naţională şi pot să pricep, în relaţie cu statul, de ce se întâmpla asta. Şi, oricum, ziariştii sunt autori!
Dar statul e-n corzi pentru că ne-a administrat prost banii, aşa că s-a scărpinat în cap şi s-a gândit el că industria media scapă prea uşor, mai ales după ce presa a fost declarată un pericol pentru siguranţa naţională. Pentru că, să n-avem discuţii, ţinta acestei mizerii fiscale e presa! Nu contează că talentul unora de a crea nu e meritul statului iar statul nu-ţi dă nimic în schimbul dărilor pe care le plăteşti. Nu. Statul a mărit pretenţiile pe drepturile de autor, făcând o lege atât de proastă încât nici el, statul, nu pricepe cum s-o aplice. (sursă foto)
Tot ce rezultă e că cei care obţin drepturi de autor trebuie, mai nou, să le declare lunar şi, tot lunar, să plătească taxe în baza acestor venituri pentru sănătate şi asigurări sociale. Adică impozitarea globală anuală şi impozitarea la sursă erau prea puţin, acum vor bani lunar. Sincer, ar trebui ca acest guvern să plătească cea mai mare taxă de drepturi de autor! Autor de haos! Creaţia supremă, cosmică, universală: o gaură neagră care înghite tot!
Sturionii şi ţiganii vs. autorii
În această situaţie se află toţi cei din aria profesiilor liberale şi PFA. Trei cozi, lunar. Asta dacă ai noroc. Pentru că nici cei care ar trebui să aplice legea nu ştiu exact cum să facă treaba asta. De-asta s-a stat, în aceste zile, la cozi interminabile pent
