Antrenorul Stelei a făcut o incursiune în ultimii 20 de ani din viaţa sa. Dumitrescu s-a relaxat ieri 30 de minute în holul hotelului Renaissance din Zurich.
Coboară din autocarul Stelei în faţa hotelului de 5 stele Renaissance, aflat la marginea oraşului Zurich. E îmbrăcat impecabil, costum, cămaşă, cravată. Urcă în cameră şi revine în echipamentul de antrenor. Trece pe lîngă un acvariu plin cu caraşi albi, care mai că îţi mănîncă din palmă atunci cînd te apropii cu mîna de apă, şi se aşază pe o canapea din luxosul stabiliment elveţian.
Acceptă apoi să iasă pentru cîteva zeci de minute din tensiunea meciului retur cu Grasshopper. Ia în mînă pachetul cu poze, care îl prezintă în diverse ipostaze în ultimii 15-16 ani, şi comentează pe rînd fiecare ilustrată.
În tricoul lui Tottenham
"Aaa, ce poză! Asta îmi place cel mai mult. E din '94-'95. Ce bine îmi stătea în echipamentul lui Tottenham! Ce echipă aveam atunci, cu Klinsmann, cu Anderton... Mi-aduc aminte că eu l-am adus şi pe Gică Popescu acolo. Eram într-o dimineaţă, la o cafea cu Alan Sugar, şi mi-a zis că ne trebuie un închizător de clasă. I-am spus:
Alături de Zagorakis
"Ia uite ce poză valoroasă! E din 2004, cînd eram antrenorul lui AEK Atena. Sînt alături de Theodoros Zagorakis în timpul derby-ului cu Olympiakos, din deplasare, cînd i-am bătut cu 1-0. Zagorakis, chiar dacă avea salariu fabulos şi era şmecher acolo, avea un caracter deosebit".
Cel mai tare gol din carieră?
"Aici e imediat după ce am dat al doilea gol cu Argentina, cel din pasa lui Hagi. Cred că e unul dintre cele mai frumoase goluri pe care le-am marcat vreodată. Îmi mai aduc aminte de unul împotriva Ciprului, pe Ghencea, dat cu şpiţu', însă cel cu Arg
