Ne trebuie guvern de tehnocraţi (sau “de avarie”) pentru că ăştia nu vor face prea mari cheltuieli electorale, pentru că oferta opoziţiei e oricum neconvingătoare, pentru că eşalonul doi face bani în linişte subminînd tot politicul (exemplul Remus Truică de pe vremea lui Năstase e perfect). Rezum ce-am înţeles din textul Alinei Mungiu-Pippidi pe care-l puteţi citi complet aici.
Prim-miniştri de avarie? Sunt, nici o grijă, dacă le păstrăm posturile de unde vin, că altfel nu văd cine ar accepta să ia ţărişoara. Noi suntem în criză de competenţă în partide, nu în ţară. Cristian Popa, viceguvernatorul BNR, sau Lucian Albu, sau Daniel Dăianu, sau Cristian Pârvan, şi pot să continui. Lucian Croitoru nu mai e perceput ca fiind neutru, altfel e un om bun. Tehnocraţii din actualul Guvern, ca Arafat, Dumitru sau oamenii de la Justiţie, să rămână pe poziţii. Iar oamenii de partid, numai de la secretar de stat în sus, afară, să se ocupe de alegeri. Ca să fie opoziţia sigură că nu tot PDL vămuieşte banii, să punem câţiva oameni de-ai lor în agenţiile de control, la supraveghere. Cât despre construcţiile politice viitoare, altă discuţie.
Mai e Băsescu în stare de atâta obiectivitate? Sau măcar de atâta instinct de conservare, că fără asta ne paşte un nou ciclu de nebunie, cu a doua suspendare? Mai are Băsescu măcar o judecată autonomă sau e prins între interesele apropiaţilor săi şi nu mai poate lua asemenea decizii radicale? Dacă e aşa, să ridice steagul de avarie şi să cheme, frate, Salvamarul să-l elibereze! Că sfatul lui Vântu, de a-l izola pe Băsescu, pe lângă că e arogant, e şi prost. Ce să-l mai izolăm noi, că s-a descurcat perfect singur la treaba asta, de asta îi merge aşa bine, numai că mai are mai bine de patru ani. Nu: ori îl dăm jos, ori îl depresurăm, şi rog oamenii responsabili să încerce a doua variantă.
Răspunsul mie mi-e clar: Băsescu nu a avu
