Am înţeles că Guvernul are nevoie de bani pentru a reduce deficitul bugetar. Am mai înţeles că, pentru înfăptuirea acestui nobil scop, orice mijloace sunt permise, de la jefuirea bătrânilor şi spolierea salariaţilor până la sugrumarea întreprinzătorilor, îndeosebi a celor mici. Dar nu pricep de ce aceste acţiuni trebuie neapărat întreprinse cu bădărănie.

Pentru că, scuzat să fiu, o bădărănie este să publici formularele prin care oamenii trebuie să-şi declare veniturile cu trei zile lucrătoare înaintea termenului-limită, cum s-a întâmplat în cazul aplicării modificărilor aduse Codului Fiscal. Tot o bădărănie este să obligi contribuabilul să se ducă o dată pe lună la trei instituţii diferite (Casa de Pensii, Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Casa de Asigurări de Sănătate) ca să depună câte o declaraţie prin care spune acelaşi lucru (cât a câştigat în luna precedentă). De ce nu se putea face treaba asta o dată pe an, aşa cum se plătesc toate impozitele? De ce nu se poate declara o singură dată, într-un singur loc (eventual, prin internet, că doar s-au alocat milioane pentru programul de e-guvernare), iar instituţiile care încasează birul (toate ale statului) să trimită o singură decizie de impunere, pe care s-o plăteşti într-un singur loc, iar ele (instituţiile) să-şi împartă suma respectivă cum se cuvine?

O să-mi spuneţi că mă leg de nimicuri. Numai că, dacă-mi pierd una dintre cele douăzeci de zile lucrătoare ale lunii completând formulare, alergând prin oraş şi stând la cozi, nu înseamnă că statul îmi pune un impozit suplimentar, 5%, pe munca mea şi a dumneavoastră, toţi cei care îndrăzniţi să faceţi ceva pentru a mai câştiga un ban după cele 8 ore de serviciu (cum, de altfel, v-a îndemnat zilele trecute un domn ministru)?

Cine sunt principalii „beneficiari" ai acestei noi aberaţii legislative? Evident, cei care muncesc cinstit. Studentul c