6 miliards d’autres. Yann Arthus – Bertrand este fondatorul unui proiect care mie mi-a descreţit fruntea zilele trecute, în ciuda problemelor pe care le înfruntăm parcă pe zi ce trece mai greu (din cauze care depind mai mult sau mai puţin de noi sau de cei care ne conduc). E un proiect despre viaţă, despre oameni, despre cotidian, despre diferenţe şi asemănări, despre globul pământesc văzut ca un puzzle de trăiri, de dorinţe, de idei, de temeri, dar care e traversat de frontierele care uneori lasă urme adânci, de nevindecat.
Autorului i-a venit ideea în urma unei probleme de transport (elicopter) care l-a obligat să rămână o zi întreagă la sol, în compania unui băştinaş din Mali cu care a povestit despre lucrurile mici din viaţa de zi cu zi. Despre speranţe şi impedimente. Fiecare le avem. De multe ori se repetă. De multe ori avem aceleaşi aspiraţii, indiferent de culoarea pielii, obiceiurile culinare sau hainele pe care le îmbrăcăm. Şi totuşi ne e din ce în ce mai greu să trăim împreună. Să ajungem la celălalt. Să identificăm ceea ce ne uneşte înainte de a identifica ceea ce ne desparte.
5 000 de interviuri în 75 de ţări. Întrebările puse se bazau pe ceea ce avem în comun ( aspiraţia de a fi fericit, iubirea, familia) şi ceea ce ne dezbină (războaiele, anumite valori culturale). Iar răspunsurile, simple şi înţelepte, oglindesc încă o dată unicitatea fiecăruia din cele 6 miliarde de oameni şi în acelaşi timp faptul că reţeta existenţei umane este una universală. Diferă doar condimentele, temperatura cuptorului, forma tăvii.
Poveştile oamenilor care au trecut prin faţa camerei de filmat sunt reale şi emoţionante, iar cuvintele lor valorează mai mult decât sfaturile cărţilor de self-help sau ale analiştilor de tot felul. Sunt mostre de veridicitate.
Nu trebuie neapărat să îţi iei ruscacul în spinare şi să baţi mii de kilometri ca să stai
