Anul trecut, prin toamnă, mi-a venit o idee – să învăţ o meserie mai puţin practicată azi. Aveam eu, aşa, impresia că în felul ăsta nu o să mă mai plictisesc şi o să fac şi o faptă bună salvând-o de la uitare. Meseria cu pricina era, nici mai mult, nici mai puţin, decât cea de pălărier.
De ce de pălărier? Nu ştiu sigur. Pur şi simplu mi se părea specială şi, într-un fel, romantică. Ştiam eu, undeva în centrul Clujului, un pălărier bătrân care încă mai avea un mic atelier, şi îmi închipuiam că o să stau ore în şir acolo până o să-i fur meseria. Dar n-a fost să fie pentru că nu l-am găsit. Se mutase şi locul ceaprăzăriei îl luase un aprozar. Aşa că mi-a scăzut entuziasmul şi am renunţat la idee.
Înainte însă de a da uitării meseria cu pricina, am apucat să citesc mai multe chestii despre pălării şi să le deosebesc după denumire şi formă. Şi cum tocmai v-am vândut nişte ponturi despre pantofi, am zis că e vremea să vă pun la curent şi cu pălăriile. Nu strică.
1. Bereta sau basca. Este o pălărie rotundă din lână moale, care se pare că a fost purtată prima oară de ciobanii din Pirinei. Deşi nu se ştie exact unde anume a fost inventată (Franţa sau Spania), imaginea ei este asociată în special cu cea a intelectualilor şi artiştilor francezi de la începutul secolului XX. Dacă atunci bereta era cu predilecţie neagră, astăzi apare într-o mulţime de culori şi de materiale.
2. Melonul. Mai este cunoscut sub denumirea de Bowler (în Anglia) sau Derby (în State). A fost creat în 1894 de englezii Thomas şi William Bowler pentru Edward Coke, fratele mai tânăr al lui Thomas Coke, al doilea conte de Leicester. Acesta dorea o pălărie tare şi rounjită pe care să o poarte când călărea şi a obţinut-o. De altfel, de la numele acestuia melonului i se mai spune şi “billycock”.
3. Cloche. Sunt pălăriile de damă sub formă de clopot, cu bor îngust şi re
