Modelul de impozite american pare sa fie copiat din ce in ce mai mult. Extrem de complex, necesita cateva sute de mii de salariati ai IRS (Internal Revenue Service, echivalentul Fiscului) care urmaresc ospatarii si ospataritele, ca sa vada daca sumele obtinute ca gratuitati (bacsisuri) sunt raportate pentru impozitare. Uneori scenele rezultate sunt extrem de penibile.
Trebuie inteles ca impozarea e "voluntara". Fiecare cetatean cu venituri, de orice fel, trebuie sa prezinte, in fiecare an, inainte de 15 aprilie, un raport ("return") de venituri si e obligat sa plateasca taxele cuvenite. Daca impozitele datorate pe 15 aprilie sunt peste o anumita suma, (1.200 USD) se deduce ca cetateanul era obligat sa faca plati de impozite trimestriale. Daca nu a facut-o, e pasibil sa fie penalizat, in amenzi si dobanzi, de la data scadenta.
Dilema impozitelor I)
Cei care lucreaza pe cont propriu, micile si marile intreprinderi, entitatile care au salariati, trebuie sa plateasca impozitele pe venit, asigurarile sociale, medicale si de somaj, pe baza unui format saptamanal, lunar sau trimestrial, depinzand de suma in cauza.
Daca impozitele pe veniturile personale sunt tratate relativ usor de agentia care le colecteaza, impozitele pe statul de plata al salariilor reprezinta o alta poveste. Nu exista niciun fel de toleranta. Daca se dovedeste rea vointa (ai platit intai materialele, dar n-ai platit impozitele!), frauda (ai studiat contabilitatea si legea impozitelor in colegiu, nu poti invoca ignoranta) sau intentii criminale (ai luat banii de impozite pe salarii, de la oamenii tai, si ai cumparat un camion nou!) rezultatul e o sentinta foarte severa.
Cei care cad in cursa imposibilitatii platii taxelor la timp sunt ajutati prin "planuri de plata" lunara, dar dobanzile si penalizarile continua sa fie acumulate, pana in momentul
