După ce a făcut furori (ce-i drept, pe video iniţial), filmul a apărut prima dată în 1984 şi ulterior în 1986, urmat de o mare ratare în 1989. După 20 de ani, regizorul John G. Avildsen, deşi devenit o legendă pentru „Rocky", a fost înlocuit cu olandezul Harald Zwart, lucru care s-a mai întâmplat o dată, în 1994, cu „Next Karate Kid", în care Christopher Cain a luat-o pe Hilary Swank ca elevă a lui Pat Morita. Pelicula a circulat şi cu titluri alternative cum ar fi „The Kung Fu Kid" sau „Best Kid" în Japonia.
Din vechea poveste însă n-a mai rămas mare lucru, în afară de puştiul terorizat de nişte colegi violenţi şi de tentantul poster care stârneşte atât curiozitatea copiilor care habar n-au de original, cât şi a nostalgicilor, care vor avea un oarecare regret: odată cu dispariţia actorului Pat Morita a trebuit găsit un alt maestru, întruchipat de un Jackie Chan nu chiar foarte charismatic. De data aceasta, puştiul nu mai este unul de origine italiană, ci un amestec de afro-american cu rude în Indiile de Vest, sânge creol, portughez şi strămoşi evrei. Este vorba de Jaden Smith, fiul lui Will şi al Jadei (coproducători ai peliculei), pe care l-am descoperit cu toţii alături de tatăl său „În căutarea fericirii". Pentru personaj, şi-a strâns claia de păr în codiţe şi a demonstrat o excelentă condiţie fizică, plus şi ceva voce pentru melodia de la final, „Never say never".
Deşi intriga este banală, construcţia ingenioasă nu te lasă să te plictiseşti. La puţin timp după ce îi moare tatăl, Dre Parker, un băiat de 12 ani, părăseşte Detroit-ul pentru China, alături de mama sa, ţară unde ambii speră să înceapă o viaţă nouă. Nici nu ajunge bine şi îi pică cu tronc o chinezoaică violonistă, care însă are deja un pretendent, pe Chang, veşnic încrâncenat şi pus pe caftit (în plus, nici părinţii fetei nu mor de entuziasm pentru această nouă prietenie). @
