Da, curiozitatea m-a împins să intru în clădirea de pe strada Dionisie Lupu, din apropierea Bisericii Anglicane, cândva o clădire în paragină, acum cochetă, aşa cum fusese ea la origini, renovată şi transformată într-un restaurant. Un spaţiu intim, plăcut, fără pretenţia unui specific anume, unde te întâmpină o muzică în surdină şi un murmur de voci care o însoţeşte cu grijă, parcă pentru a nu-i face concurenţă! Iar primul om care mi-a ieşit în cale a fost o doamnă jovială şi prietenoasă cu care am legat imediat o conversaţie ce mi-a dezvăluit încă o dată că atunci când faci cu plăcere şi cu seriozitate un lucru, cu siguranţă vei avea succes.
Maria Popa a fost timp de 30 de ani bucătăreasă la Ambasada Marii Britanii din Bucureşti. Cum a ajuns acolo, având în vedere că pe vremea lui Ceauşescu era foarte greu să lucrezi într-o ambasadă? Simplu, spune dânsa. „Am terminat Şcoala de bucătari şi, cum era pe atunci, toată lumea trebuia să meargă să lucreze vara la mare. Numai că tatăl meu a considerat că o tânără de 18 ani nu poate pleca singură la mare şi nu mi-a dat voie. Şi atunci, o prietenă a mamei, ştiind că vorbeam bine franceza, mi-a sugerat să mă prezint la un concurs organizat de Ministerul de Externe. M-am prezentat şi am dat concursul. Am fost însă întâmpinată cu rezerve, deoarece, mi s-a spus, eram prea tânără. Asta m-a ambiţionat foarte tare. Am intrat îndârjită şi se pare că am făcut ceea ce trebuia să fac, deoarece după două săptămâni am primit o scrisoare în care mi se comunica că sunt angajată la Ambasada Germaniei Democrate, pe atunci. Am lucrat acolo trei ani, apoi am intrat în concediu de naştere cu primul copil. Când m-am întors, postul se ocupase, drept pentru care am fost repartizată la Ambasada Marii Britanii, unde am rămas 30 de ani."
„Dacă pentru mulţi pensionarea este un sfârşit, pentru mine este un început"
„Încă din 2008 am
