Maria-Cornelia Postescu scrie versuri de patru ani şi a lansat până în prezent şase volume cu poezii şi proză. Poeta se regăseşte în fiecare vers care descrie o fărâmă din viaţa sa.
Profil:
Data şi locul naşterii: 16 martie 1949, Sebeş
Studii: Facultatea de zootehnie
Stare civilă: căsătorită
O boală cumplită care măcinat-o şi a adus-o în pragul neputinţei pentru un timp a determinat-o pe fosta ingineră Maria-Cornelia Postescu să scrie în versuri, practic jurnalul experienţei sale. Totul a început pe holurile clinicii, când, scriitoarea îşi aminteşte cum îi veneau în minte doar gânduri în rimă. „Am continuat şi după ce am ajuns acasă. În bucătărie când gătesc sau mă ocup de alte lucruri casnice îmi curg în minte versuri pe care le aşez într-o ordine după care le aştern pe hârtie“, a povestit scriitoarea.
O carte în fiecare an
Pe când se afla sub tratamentul cu citostatice Maria-Cornelia Postescu mărturiseşte că a făcut un legământ cu Dumnezeu. „În fiecare an pe care mi-l dă Dumnezeu voi scoate un volum“, a spus poeta. S-a ţinut de cuvânt aşa că în 2006 a apărut volumul „Timp devorat de timp“, cu versuri care reflectă starea şi gândurile bolnavei care se află pe un pat de spital.
„Mă gândeam cum au trecut anii peste mine, cum noi oamenii suntem o fărâmă, nicio clipă, niciun punct, ci o fărâmă“, a spus scriitoarea. În 2007 a lansat volumul „Prin anatomia tăcerii“, în 2008 „Chimia cenuşii“ şi „Al treilea ochi“, în 2010 „Zăpada inorogului“, iar în 2009, singura carte de proză de până acum, un pseudojurnal al experienţelor trăite de autoare în spital şi perioada postoperatorie, „Vecernii oncologice“.
„Înainte nu scriam pentru că nu consideram că am ce spune. Experienţa trăită m-a determinat să aştern pe hârtie versuri în care predomină eu-ul liric. Consider că pentru a scrie ai nevoie de un bagaj de cultură gen