Tensiuni autorităţi – opinie publică, create artificial

Probabil, Strategia Naţională de Apărare ar fi trecut, în majoritatea presei, ca o ştire succintă, în ciuda faptului că reprezintă un document de importanţă majoră pentru România şi implicit pentru fiecare cetăţean în parte. Includerea pe lista de vulnerabilităţi a două derapaje întâlnite, nu o dată, în practica de lucru a unor jurnalişti români, a inflamat, însă, artificial, spiritele.

Viitoarea Strategie de apărare se concentrează nu doar asupra riscurilor şi ameninţărilor, ci şi asupra vulnerabilităţilor, factori eminamente interni, consideraţi obstacole în calea modernizării. Prost gestionate, avertizează consilierul prezidenţial pe probleme de securitate, Iulian Fota, vulnerabilităţile pot amplifica ameninţările.

Semne de întrebare în privinţa obiectivităţii cu care a fost abordat acest subiect ridică pe de o parte prezentarea voit deformată a mesajului (potrivit căruia presa in corpore este văzută ca ameninţare la adresa securităţii naţionale, preşedintele fiind cel care vrea reinstaurarea cenzurii în România) de la care a plecat analiza şi polemica, iar pe de altă parte, focusarea atenţiei pe o problemă minoră, în detrimentul altora, mult mai importante şi de interes general.

Doar lista de vulnerabilităţi a S.N.a.P. include 15 puncte privitoare la probleme majore, printre care corupţia, care poate avea implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului şi efecte negative asupra vieţii cetăţeanului, evaziunea fiscală, contrabanda şi practicile specifice economiei subterane, dezechilibrele bugetare generate de decizii politice greşite, tendinţele demografice negative şi procesul de îmbătrânire a populaţiei ori calitatea scăzută a sistemului de educaţie prin degradarea actului educaţional, cu efecte directe asupra evoluţiei societăţii româneşti, prin deprofesionalizar