Cele mai multe femei (asta n-o sa placa femeilor, pariez!) pe care le cunosc nu stiu sa se imbrace. Si, daca ar fi vorba numai de cunostintele sau putinele prietene pe care le am, ar fi ceva, insa, ma uit pe strada, in restaurante, prin locurile unde merg (chiar si in we, in parc, la mare, munte, etc. prin cluburi nu merg, deci nu ma uit ) e la fel. Femeile rad de ele (la modul grotesc) sau isi trag palme vestimentare cu insistenta cu care se suie pe cantar dimineata, in dorinta de a vedea, deodata, zece kg plecate pe Luna.(respectiv-nu se intampla asta)
Putine inteleg ca botinele nu au ce cauta in combinatie cu o inaltime gen 1, 55 intrucat scurteaza piciorul si-l fac asa arate “ca un butucel”, ca ciorapii plasa sunt greu de purtat ziua, ca parul rar si urat poate fi acoperit sau dichisit cu esarfe, palarii, turbane, bentite si tot felul de accesorii salvatoare (vi s-a intamplat? Sa vedeti femei dragute si sa nu stiti ce e in neregula cu ele? Va spun eu: mici detalii care fac diferenta -par rar, subtire, lipsit de viata, sprancene pensate prost sau rare, urechi clapauge lasate la vedere, gene scurte nerimelate, haine care nu trebuiau imbracate…. Sunt maruntisuri, insa “briz-brizurile” acestea zgaltaie un tablou care, altfel, ar putea fi ok). La fel de putine sunt cele care nu inteleg ce lungimi trebuie sa poarte (la fuste, rochii, mantouri, blanuri de ce nu, etc), nu stiu ce culori le avantajeaza, ce materiale, texturi sa evite (ma mir cum de femei grasune poarta haine tricotate si se intreaba mai apoi ”parca arat cam/mai grasa”. Pai ..fireste ca asa e! Hainele tricotate sunt dificil de purtat, pana si eu arat cateodata ca o Miss Piggy in rochii tricotate!) ce combinatii de imprimeuri sa nu poarte si tot asa…
Din acest motiv spun si o sa spun mereu, un “must have de prietena” la casa oricarei femei normale e fashionista. Fashionista umana, aceea car
