De cele mai multe ori, stagnarea se produce în primele 12 săptămâni de gestaţie, cauzele fiind, de regulă, de natură genetică. Sarcina oprită în evoluţie se depistează în timpul examenului ecografic, când se observă absenţa semnelor vitale ale fătului, precum bătăile inimii.

Una dintre cele mai grave probleme care pot apărea în timpul sarcinii este oprirea ei din evoluţie. „Sarcina oprită în evoluţie sau avortul reţinut reprezintă retenţia unui ou sau făt a cărui dezvoltare a fost sistată, cu condiţia ca sarcina să nu aibă mai mult de trei luni (peste trei luni se consideră moarte intrauterină a fătului).

Retenţia poate dura patru-opt săptămâni sau chiar mai mult. Sarcina evoluează iniţial normal, după care semnele subiective de sarcină dispar, uterul nu se mai măreşte în dimensiuni, acesta putând chiar involua", explică medicul Ciprian Pop-Began, asistent universitar obstetrică-ginecologie, de la Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias" din Bucureşti.

Poate apărea o uşoară sângerare

De cele mai multe ori, sarcina oprită în evoluţie nu dă simptome. „În alte cazuri, poate apărea o mică sângerare vaginală, sângele având de obicei o culoare mai închisă. De asemenea, pot dispărea semnele specifice sarcinii, precum greaţa şi vărsăturile", afirmă medicul Ştefania Dobre, medic primar obstetrică-ginecologie la Spitalul Orăşenesc din Balş, judeţul Olt.

La ecografie nu se mai observă semnele de viabilitate fetală, iar secreţiile hormonale se modifică, putând reveni la nivelul stării de negraviditate.

Cele mai frecvente cauze asociate opririi în evoluţie a sarcinii sunt cele genetice, mai ales dacă această complicaţie survine în primele 12 săptămâni. Este vorba despre anomalii cromozomiale, fie deja prezente la unul dintre părinţi, fie nou apărute, care sunt incompatibile cu supravieţuirea fătului. Dacă sarcina se opreşte în evoluţie după 12 să