Numărul falimentelor, al firmelor închise şi al insolvenţelor se ridică la zeci de mii în ultimele 18 luni, iar şomajul creşte. Putea fi şi mai rău, dacă n-ar fi existat „câştigătorii“ crizei. Rata şomajului a ajuns la 7,43% în iulie, în uşoară scădere faţă de luna anterioară (-0,01%), cu un total de aproape 680.000 de şomeri, conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). Faţă de aceeaşi lună a anului trecut, însă, num�
Numărul falimentelor, al firmelor închise şi al insolvenţelor se ridică la zeci de mii în ultimele 18 luni, iar şomajul creşte. Putea fi şi mai rău, dacă n-ar fi existat „câştigătorii“ crizei.
Rata şomajului a ajuns la 7,43% în iulie, în uşoară scădere faţă de luna anterioară (-0,01%), cu un total de aproape 680.000 de şomeri, conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). Faţă de aceeaşi lună a anului trecut, însă, numărul şomerilor înregistraţi este mai mare cu aproximativ 107.000, adică cu 18,6%.
Cu toate că majorarea ratei şomajului este semnificativă în ultimul an (în ianuarie 2009, numărul celor neangajaţi era doar 445.000), economia autohtonă rămâne pe unul dintre locurile „codaşe“ în topul european. Diferenţa dintre economiile bazate pe producţie şi export şi cele cu o mai mare pondere a serviciilor (inclusiv a construcţiilor) a devenit evidentă în urma crizei. După cum se poate observa în cazul Germaniei, cu o rată de 7,6%, versus Spania, cu peste 19%.
Deşi economia noastră a reuşit să păstreze un nivel relativ redus al şomerilor, România nu se încadrează în categoria statelor bazate puternic pe producţie şi export. Cel puţin până în 2008, anul de creştere economică istorică, majorarea produsului intern brut s-a bazat pe servicii şi pe un sector imobiliar-construcţii extrem de puternic. Cu toate acestea, chiar şi printre companiile din servicii se găsesc fi
