Rosii de invidie, intr-o lupta inegala in fata succesului zdrobitor cu care se tot prezinta in sondaje nu numai Armata si Biserica, dar chiar si fotbalul, luptatorii din marile partide simt, din cand in cand, ca le fuge pamanul de sub picioare.

La una ca asta, luptatorilor le vine sa-si ia lumea in cap, sa calce cu picioarele statutul partidului, sa scuipe in farfuria din care se infrunptasera pana atunci si sa dea bir cu fugitii, in baza principiului, vechi de cand lumea: gaina vecinului este mai grasa decat a mea.

Prabusirea perdantului Geoana a dat semnalul de atac, iar izbanda neinvinsului Basescu l-a confirmat.

Fa-ma, mama, cu noroc si trimite-ma la Boc!

Fugitii, catalogati dezertori si etichetati lasi, poltroni si fripturisti, au fost nevoiti sa devina independenti. Dar nici independentii nu sunt chiar de capul lor.

Exista independenti de stanga, exista fugari de dreapta, refugiati de mijloc si - inevitabil - transfugi fara niciun capatai, cei care au dat vrabia din mana si s-au pomenit ca cioara din gard pluteste in deriva.

Una din cunoscutele legi ale lui Murphy spune ca nu exista alta cale mai sigura de a ajunge departe, decat sa gasesti o multime in debandada si sa-i strigi cat te tine gura: "Dupa mine, inainte, mars!".

Pentru un om abil, ca domnul Oprea, n-a fost greu sa le gaseasca independentilor un numitor comun, demonstrand ca el este cioara din gard si ca n-a lasat deriva fara busola. Promitea ca deriva va deveni, daca nu chiar un partid, cel putin un partidulet.

Una peste alta, independentii s-au adunat la un loc, ca sa stea, umar la umar, toti langa Boc.

Deazamagitii din cutiuta cu furnici

Intre timp, pe cerul politicii romanesti a aparut, ca un fel de OZN, partidul artizanal din garsoniera confort I a domnului Dan Diaconescu, despre