Tot mai multe vehicule sunt rezultatul colaborării dintre diverşi producători auto. Costurile pentru cercetare şi dezvoltare obligă la alianţe mai mult sau mai puţin fireşti. Un calcul sumar arată că, în acest moment, în industria auto există peste 50 de parteneriate care implică schimb de pachete de acţiuni şi circa 80 de colaborări de tip joint-venture. Aceasta, numai la nivelul marilor producători, pentru că încrengătura de relaţii dintre companiile furnizoare are mii d

Tot mai multe vehicule sunt rezultatul colaborării dintre diverşi producători auto. Costurile pentru cercetare şi dezvoltare obligă la alianţe mai mult sau mai puţin fireşti.

Un calcul sumar arată că, în acest moment, în industria auto există peste 50 de parteneriate care implică schimb de pachete de acţiuni şi circa 80 de colaborări de tip joint-venture. Aceasta, numai la nivelul marilor producători, pentru că încrengătura de relaţii dintre companiile furnizoare are mii de noduri.

La prima vedere, rivalităţile dintr-o industrie atât de competitivă ar trebui să fie extrem de puternice, lăsând foarte puţin loc pentru schimbul de tehnologii. În ultima vreme însă, cheltuielile tot mai mari necesare dezvoltării de noi produse şi extinderii către noi pieţe au obligat producătorii să renunţe la orgolii şi să colaboreze. Aşa se face că tot mai multe maşini ale unor mărci diferite seamănă foarte mult între ele sau, chiar dacă designul exterior nu trădează o legătură, sub carapacea de metal se găsesc platforme sau o mulţime de componente comune. Sunt deja notorii cazurile Toyota Aygo - Citroën C1 - Peugeot 107 sau Mitsubishi Outlander - Citroën C-Crosser - Peugeot 4007. Unde mai pui că, şi atunci când maşinile nu sunt asamblate în aceeaşi uzină sau companiile producătoare nu sunt partenere, se poate ajunge la maşini foarte asemănătoare (vezi cazul Suzuki Swift - Skoda Fabia). De asemen