La zece luni după căderea Zidului Berlinului, Republica Democrată Germană (RDG) şi Republica Federală Germană (RFG) semnau un tratat pentru reunificarea celor două state. Istoria germanilor intrase într-o săptămână decisivă. După patru decenii de divizare se împlinea visul germanilor de a se reuni într-un singur stat.
La 23 august 1990, Parlamentul est-german a ratificat acordul în vederea unificării Germaniei. După alte opt zile, în Berlinul de Est, Wolfgang Schäuble, ministrul de Interne al RFG, şi Günther Krause, delegatul prim-ministrului redegist, semnau tratatul prin care Germania redevenea un singur stat federal democratic.
Evenimentul nu ar fi fost posibil fără schimbările politice din estul Europei. Primul pas a fost făcut la sfârşitul anului 1989, o dată cu prăbuşirea Zidului Berlinului, simbol al scindării între lumea capitalistă şi cea comunistă. În acel an a început şi "exodul" spre Vest. 344.000 de germani au fugit în primul val, urmaţi de alţi 190.000 în următorul an. În RDG, curentul unionist s-a amplificat după alegerile generale din martie 1990, câştigate de necomunişti. Astfel încât nu mai rămânea de câştigat decât asentimentul celorlalte puteri politice ale lumii.
Decisive au fost negocierile cu URSS, fostul "patron" al estului german. Abia în iulie 1990, Kremlinul a acceptat unificarea Germaniei şi pătrunderea noului stat în NATO, cu condiţia ca trupele occidentale să nu staţioneze în Est. Sovieticii au mai cerut limitarea armatei germane la 370.000 de soldaţi, oferind la schimb retragerea Armatei Roşii din RDG până în 1994. Preţul plătit nu a fost deloc modest. În schimbul atitudinii favorabile a lui Mihail Gorbaciov, RFG se angaja să furnizeze URSS ajutor financiar şi economic (2,9 milioane de dolari).
Contopirea celor două state a ridicat şi alte probleme, precum cele de frontieră. Polonia e
